La 26 octombrie/8 noiembrie sărbătorim pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ale cărui sfinte moaște se află în Tesalonic. Aici, grecii i-au ridicat Sfântului Mucenic Dimitrie o biserică impunătoare pe locul martiriului. Sfântul Dimitrie este cinstit în mod deosebit de grecii din Tesalonic, fiind ocrotitorul metropolei, dar și de către credincioșii de pretutindeni, datorită mijlocirii și minunilor sale.
În fiecare an, în ziua de prăznuire a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, la Tesalonic se organizează pelerinaje și procesiuni. Sfântul este ocrotitorul orașului și al comunității creștine din Tesalonic, care a fost înființată de Sfântul Apostol Pavel când a trecut pe aici în timpul celei de-a doua călătorii misionare. Apostolul neamurilor a avut o legătură deosebită cu tesalonicenii. Le-a scris două epistole, iar în prima (I Tesaloniceni 1, 2) recunoaște că îi poartă în rugăciunile sale. De aceea și comunitatea de aici a fost puternică, dând mulți sfinți martiri pentru credința în Hristos.
„Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!”
Printre cei mai importanți și cei mai cunoscuți sfinți pe care i-a dat comunitatea din Tesalonic este Sfântul Dimitrie. Bătrâna cetate îi este casă încă din pruncie. Aici a copilărit și a fost botezat de părinți în taină de frica cruntelor prigoane împotriva creștinilor. Tatăl său, care era dregător al cetății, și mama sa l-au învățat tainele creștinismului în ascuns, într-o cameră a palatului. Maturitatea sfântului se leagă tot de Tesalonic. După moartea părinților, Dimitrie a moștenit viața lor desăvârșită, averile, dar și scaunul tatălui său. Împăratul Maximian Galeriu (284-311) a fost cel care i-a dat în stăpânire cetatea, impresionat de înțelepciunea sa. Încă de atunci, tesalonicenii i-au acordat mare cinste conducătorului lor. Dimitrie i-a cârmuit cu înțelepciune, propovăduind pe față dreapta credință și aducând pe mulți la Hristos. Dar ura împăratului față de creștini era prea mare. Astfel, după victoria împotriva sciților, Maximian a poruncit ca în fiecare cetate să fie aduse jertfe zeilor. Atunci când împăratul i-a cerut lui Dimitrie să jertfească, vrednicul soldat a recunoscut cu îndrăzneală că el este soldatul lui Hristos. Mâniat, împăratul a poruncit să-l închidă în temniță până la încheierea sărbătoririi victoriei. Din stăpân a ajuns paria cetății. Părăsit de tesaloniceni, era prietenul și povățuitorul creștinilor închiși și martirizați în arena romană. Nestor, unul dintre creștini, și-a propus să lupte împotriva gladiatorului Lie, preferatul împăratului, care îi ucidea pe toți în arenă, în special creștini. A alergat mai întâi la Sfântul Dimitrie să-i ceară rugăciuni și binecuvântare ca să-l poată birui pe acel ucigaș de oameni. Și, însemnându-l cu semnul Crucii pe frunte, sfântul i-a zis: „Du-te! Și pe Lie vei birui și pe Hristos vei mărturisi!” În timpul luptei, Nestor a strigat: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!” Și îndată, trântindu-l jos, l-a înfrânt pe Lie. Întristat, împăratul s-a răzbunat pe Sfântul Dimitrie, poruncind ca să-i fie străpuns trupul cu sulițe în temniță, iar viteazului Nestor să i se taie capul. Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a suferit martiriul la 9 aprilie 304.
Biserica s-a construit pe locul martiriului
Evlavia creștinilor față de Sfântul Mucenic Dimitrie s-a intensificat treptat. Sfintele sale moaște, izvorâtoare de mir și făcătoare de minuni, au fost păstrate și cinstite. După Edictul de la Milan (313), cultul Sfântului Dimitrie s-a răspândit în toată lumea creștină. Ziua de prăznuire a sfântului nu este 9 aprilie, când a murit, ci 26 octombrie, deoarece în ziua de 26 octombrie 413 au fost aduse în Tesalonic sfintele sale moaște din Sirmium, unde se presupune că a fost înmormântat. Ele au fost așezate în biserica ridicată peste locul unde a fost martirizat. În secolul V, guvernatorul Leontie a construit pe același loc o biserică mai mare, cu trei nave, care însă a suferit un incendiu în prima jumătate a sec. al VII-lea. Atunci a fost ridicată biserica actuală, în formă de navă, având alte patru nave sau paraclise în interior. Impunătoarea catedrală a fost transformată în 1493 de către turci în moschee. Abia în anul 1912 a fost redată din nou cultului creștin. Peste doar câțiva ani, în 1917, din cauza unui alt incendiu, biserica a fost restaurată și sfințită în anul 1949. Datorită acestor lucrări, s-au descoperit locul unde a fost martirizat Sfântul Dimitrie și ruinele băii romane, aflate sub altarul catedralei.
Mijlocitor alături de alți doi sfinți
Pentru creștinul român, obișnuit cu arhitectura în formă de cruce a bisericilor noastre, biserica Sfântului Dimitrie din Tesalonic poate trece neobservată, fiind confundată cu o clădire de utilitate laică. Doar crucea prezentă pe acoperiș și pe zidurile laterale te duce cu gândul la un lăcaș de închinare. Însă, odată intrat în casa Sfântului Dimitrie, rămâi impresionat de monumentalitatea lăcașului de închinare. Racla cu moaștele Sfântului Dimitrie este așezată în partea stângă a naosului, într-un mic paraclis din marmură și împodobit cu fresce din viața sfântului.
Catedrala mai adăpostește și moaștele Sfintei Mucenițe Anisia din Tesalonic, care a pătimit în anul 298, în timpul persecuției împăratului Dioclețian. Ele sunt așezate într-un baldachin, în partea stângă a Sfântului Altar. Pe lângă acești doi sfinți, un cult deosebit are și Sfântul Grigorie Kallidis, fost mitropolit de Heraclia, Redestos, Ioannina și Tesalonic, adormit în Domnul la 23 iulie 1925, ale cărui moaște se află în pronaos, în partea stângă.
Cu toate că Biserica „Sfântul Mucenic Dimitrie” din Tesalonic a fost distrusă de incendii și de musulmanii care au transformat-o în moschee, astăzi este zveltă și dârză, mărturie a biruinței creștinismului în fața persecutorilor.
(Articol semnat de George Aniculoaie și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 26 octombrie 2013)
