Mamă, chipul tău să fie luminat de bucurie!

2683
Mi-ai cântat cu glas de lacrimi, legănându-mă alene,
alinându-mi cu-al tău cântec lacrima ivită-n gene.
Și mi-ai plâns, înfiorată, cântecele duioșiei,
de-ai trezit în al meu suflet, cald, fiorul armoniei.
 
Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii și Scriptură,
a lui Dumnezeu iubire ele-n inima-mi crescură.
În singurătatea serii, luminat de raza lunii,
m-ai făcut să simt puterea și odihna rugăciunii.
 
De durerea altor inimi te-am văzut plângând pe tine
și de-atuncea port durerea altora și eu în mine.
Pentru adevăr întruna te-am văzut fără de teamă
și de-atunci știu c-adevărul e curaj și luptă, mamă.
 
…A trecut în urmă vremea și-ntr-o toamna grea, târzie,
m-a răpit de lângă tine lumea largă și pustie.
Ai vărsat atunci, amare, mii de lacrimi în năframă
și cu inima zdrobită m-ai pierdut în zare, mamă.
 
Mult umblai de-atunci prin lume, multe ochii mei văzură,
multe șoapte mă chemară, multe vânturi mă bătură,
dar, din mii de lucruri scumpe, de ființe și de nume,
tu-mi rămâi mereu ființa cea mai mult iubită-n lume.
 
…Astăzi tot străin și singur, și departe sunt de casă,
dar sunt fericit, măicuță, c-azi și tu ești credincioasă.
Și că știu c-odată-n Ceruri, unde nu mai sunt suspine,
fericit voi fi-mpreună, printre cei iubiți, cu tine.
 
Dumnezeu să-ți dăruiască, scumpă mamă, mângâiere,
mâna Lui să-ți șteargă ochii de-orice lacrimi de durere.
Să-ți văd chipul totdeauna luminat de bucurie,
cea mai fericită mamă, Doamne, mama mea să fie!
 
 
(Traian Dorz)

Articolul Precedent
Articole postate de același autor
3328

Învață de la furnică

Se zice că odată Timur (Timurlan, 1336 – 1405), fiind urmărit de adversari, a fost nevoit să se ascundă sub ruinele unei case. Cât a stat ascuns, el a urmărit munca unei furnici, care se necăjea să ridice pe perete un grăunte ce era de două ori mai mare ca furnica. De șaizeci și nouă […]