Sfântul Ioan Teologul era din Betsaida Galileii, fiu al lui Zevedei, care era pescar. Deci, pescuind el odată la marea Tiberiadei cu fiii săi, a venit Iisus și, stând pe țărm, a chemat pe fiii lui Zevedei, zicând: “Iacob și Ioan, veniți după mine și vă voi face pe voi pescari de oameni”. Deci, lăsând ei pe tatăl lor în corabie, au mers după Iisus și mult I-a iubit pe dânșii.
Acest Ioan a fost, mai întâi, ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul și învățase de la acesta să creadă în Iisus, că el este Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii, și așa, cunoscându-L pe Iisus, împreună cu Andrei, au vorbit amândoi, pentru prima dată cu Domnul.
Sfantul Ioan Evanghelistul a fost însă unul din cei doisprezece Apostoli, aleși de Iisus, și era cel mai tânăr din ceata Sfinţilor Apostoli, iar tradiția Bisericii arată că el a trăit până aproape de sfârșitul veacului apostolic (adică până aproape de anul 100).
Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan – de Dumnezeu cuvântătorul, fiul lui Zevedei şi al Salomiei, a fost chemat la apostolie împreună cu fratele său Iacob și împreună cu primul chemat, Sfântul Apostol Petru şi fratele său, Andrei. Iar ei, îndată lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după Dânsul (Matei 4, 11-22). La primirea sa, Ioan a fost numit de Hristos Domnul fiu al tunetului, căci ca tunetul avea să se audă în toată lumea şi tot pământul să umple.
Se spune că era cel mai iubit dintre apostoli, pentru bunătatea lui cea desăvârşită şi pentru curăţia fecioriei. În Sfânta Scriptură, sunt relatate multe întâmplări în care, Iisus Hristos, l-a ales pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan să-i fie alături. De exemplu, când a vrut să învieze pe fiica lui Iair, a ales trei dintre ucenicii Lui, Petru, Iacob şi Ioan. De asemenea, o altă întâmplare ce a avut loc pe muntele Tabor, unde Iisus Hristos și-a arătat slava Dumnezeirii Sale, a luat cu El pe aceeași apostoli: Petru, Iacob şi Ioan. Chiar și înaintea osândirii Sale, Mântuitorul a luat cu Sine pe Sfântul Apostol Ioan: “Şedeţi aici, până ce Mă voi duce acolo şi Mă voi ruga. Şi luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început a se întrista şi a se mâhni” (Matei 26, 36-37).
Sfântul Ioan Evanghelistul a fost cel mai tânăr dintre cei doisprezece apostoli, fiind cel mai apropiat ucenic al Domnului Iisus. Este ucenicul care la Cina cea de Taină s-a rezemat pe pieptul Domnului și așa s-a adăpat din Tainele lui Hristos, precum singur spune în Evanghelia sa: “Iar la masă era rezemat la pieptul lui Iisus unul dintre ucenicii Lui, pe care-l iubea Iisus”. (Ioan 21, 20)
Cu adevărat acesta era Apostolul iubirii, deoarece în vremea patimilor Domnului, toţi lăsându-L se ascundeau de frica iudeilor, numai el singur privea nedepărtat spre toate chinurile lui Hristos, pătimind cu inima împreună cu Dânsul, şi plângând şi tânguindu-se cu Preacurata şi Preanevinovata Fecioară Maria, Maica Domnului. Chiar şi la cruce şi la moarte, împreună cu dânsa nu s-a depărtat de Cel ce a pătimit pentru noi, Fiul lui Dumnezeu. Şi sub cruce s-a numit de Dânsul fiu al Prea curatei Fecioarei Maria. Căci răstignit fiind Domnul pe Cruce,… văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: “Femeie, iată fiul tău!” Apoi a zis ucenicului: “Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine” (Ioan 19, 26-27).
După Înălţarea Domnului la Cer, Ioan era unul din stâlpii Bisericii lui Hristos, împreună cu Sfântul Petru și Iacov, ruda Domnului.
Din porunca lui Domițian împăratul (81-96), “Apostolul dragostei” a fost surghiunit în insula Patmos și acolo a viețuit multă vreme. Acolo a scris Sfântul Apostol Ioan Evanghelia sa, cele trei Epistole și cartea Apocalipsei. Abia după moartea lui Domitian, Sfântul Apostol Ioan s-a întors la Efes, în Asia, propovăduind Evanghelia și învățându-i pe toți ce înseamnă dragostea și iubirea pentru Hristos.
Sfântul Ieronim istorisește că Sfântul Ioan, ajuns la adânci bătrâneți, la vârsta neputinţelor, cerea să fie dus la adunările creştinilor și, în loc de lungi cuvântări, se mulțumea să repete mereu: “Fiilor, iubiți-vă unii pe alţii”. Ascultătorii îl întrebau de ce repeta el mereu aceleași îndemnuri. Iar el răspundea, zicând: “Aceasta este porunca Domnului. Împliniți-o și este de-ajuns”.
Sfântul Ioan a murit în pace, la Efes, în alt treilea an al împărăției lui Traian (98-117), după ce a ieșit nevătămat dintr-un cazan cu undelemn în fierbere, la Roma (Tertullian).
El este singurul Apostol, care a mers cu Iisus până la piciorul Crucii, marele martor credincios al Evangheliei a patra și al Apocalipsei.
Peștera în care Sfântul Ioan Teologul a scris Apocalipsa se află în Insula Patmos, acolo aflându-se Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul.
