- Bunicul tău m-a cerut în căsătorie cu o bomboană. Nu aveam nimic, a îngenuncheat și a spus: "Nu am nimic acum, doar o bomboană, dar, dacă vrei, putem construi totul împreună".
- Și tu?
- Am desfăcut bomboana, am împărțit-o în două și am mâncat-o împreună. Din acel moment am împărțit totul. Am căzut, ne-am ridicat și am construit. Totul împreună. Am trecut prin momente dificile, momente obositoare, dar mereu am fost alături unul de celălalt. Până la sfârșit.
- Alte vremuri, bunico...
- Timpul nu schimbă felul în care iubești. Ce s-a schimbat este că nu mai aveți exemple bune de urmat. Acum vă e teamă de orice. Nu vă căsătoriți de teamă că nu puteți construi. Dacă o dată vă certați, vă despărțiți pentru că atunci credeți că veți găsi unul mai bun. Sunteți mereu în căutarea perfecțiunii, ca și cum ar exista. Vă lipsește percepția realității.
Fericirea e în lucruri mărunte. Faceți aceste demonstrații grozave, inele de mii de euro, cereri în căsătorie exagerate, dar mai apoi pierdeți momentul. Acel lucru pe care îl păstrezi pentru o viață.
Vă lipsește curajul de a trăi viața și iubirea așa cum vine și nu cum v-o imaginați.
(Autor anonim)
