Sfânta Mare Muceniță Anastasia este sărbătorită în calendarul creștin ortodox pe data de pe 22 decembrie/4 ianuarie. Ea a viețuit în vremea împăraților Deciu (250-253) și Valerian (253-260). Era fiica unui elin, cu numele Prepexastu, și al unei creștine cu numele Fausta. A învățat credința creștină de la mama ei, iar Sfintele Scripturi de la un bărbat insuflat de Dumnezeu și binecredincios, cu numele Hrisogon.
După moartea mamei ei, Sfânta Mare Muceniță Anastasia a fost căsătorită de tatăl ei cu un tânăr elin de neam bun pe nume Publie, dar care era păgân de credință.
Deși avea o avere impresionanta, Sfânta Anastasia, se îmbracă de multe ori în haine sărăcăcioase și mergea în ascuns în temnițele împăratului Diocletian pentru a-i cerceta pe creștinii închiși pentru credința în Hristos. Acestora încerca să le aline suferințele, oferindu-le hrana și cele necesare pentru rănile provocate de torturi. Pentru toate aceste fapte, întâi a fost închisă de soțul ei.
După ce soțul ei moare înecat, din cauza unei furtuni pe mare, își împarte averea săracilor și își dedică întreaga viață slujirii celor bolnavi.
Ajunge ca prin puterea rugăciunii să-i tămăduiască și pe cei otrăviți. Avea și cunoștințe medicale și cu ajutorul lor și ale rugăciunilor, tămăduia rănile celor torturați pentru credința în Hristos. „Aceasta îi era ei spre mare bucurie și veselie, de a sluji cu râvnă, ca Însuși lui Hristos, acelora care pătimeau pentru mărturisirea numelui celui preadulce al Domnului. Pentru aceasta cu tot cugetul se îngrijea, în toate chipurile se sârguia și intru aceasta se ostenea cu toată tăria, biruind neputința firii sale, cu tăria sufletului, cu bărbăția și cu dragostea către Dumnezeu și către cei de aproape; iar mai vârtos către Sfinții pătimitori, care totdeauna sunt aproape de Dumnezeu”.
Deși avea cetățenie romana și ar fi trebuit sa fie omorâta prin decapitare, din cauza persecuțiilor, executarea ei s-a făcut prin ardere. A fost îngropată de Apolinaria în gradina casei sale. După sfârșitul persecuțiilor aduse de Diocletian, creștinii au ridicat pe locul mormântului ei o biserica.
Astăzi, cea mai mare parte din moaștele Sfintei Anastasia, se afla la Mănăstirea Sfântului Anastasie Farmacolitria (capul și un fragment din piciorul drept ), aproape de Tesalonic la 30 km, lângă localitatea Vasilika, și la Manastirea Zografu din Sfantul Munte Athos.
Anastasia - semnificația acestui nume are legătură cu forma greaca a numelui original Αναστασια (anastasis,-eos) care înseamnă „înviere“, „sculare (din morți)“ (ana, „sus“ + stasio, „a sta“). El este foram feminină a numelui Anastasius și se traduce cu „ridicare din morți”sau „înviere pentru viața veșnică”.
Aceste nume amintesc de cel mai important moment al erei creștine - învierea lui Hristos. Tipul de icoana care poarta acest nume, înfățișează Pogorârea Domnului la Iad, asociata Învierii Sale din morți.
Cu referire directa la una dintre cele mai mari sărbători creștine, Anastasia a devenit repede un nume frecvent și răspândit (în calendarul creștin ortodox există un număr destul de mare de martiri și sfinți cu acest nume).
Anastasia a fost și numele mamei lui Alexandru cel Bun. Anastasios I a fost un împărat al Imperiului roman de răsărit (491 - 518) care a întărit cetățile din Dobrogea.
Mielușeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Sursa: pravila.ro
