Delicată e atmosfera în această perioadă a Postului Mare, deoarece coincide cu 8 martie – „Ziua Internaţională a Femeii”. Şi dacă avem şi persoane care privesc cu ochi nu prea buni această sărbătoare, unii, mergând prea departe, o numesc a „desfrânatelor”, iată că marea majoritate a oamenilor se pregătesc de serbare. Alţii, chiar dintre cei mai evlavioşi, se întreabă cum să procedeze în această zi, care se suprapune cu perioada de postire. Probabil, ei nu ar fi ajuns la preoţi să se intereseze, dacă ar fi fost vorba de altă perioadă şi nu ar fi avut nevoie de tot felul de „dezlegări”.
Sărbătorirea zilei de 8 martie e de fapt un obicei al oamenilor formaţi în perioada sovietică. Eu însumi am fost crescut cu astfel de evenimente. Mama mai păstrează cu sfinţenie cadourile primite în această zi de la noi, bărbaţii casei. Are o colecţie întreagă de suvenire, desene etc. Am fost educaţi cu acest „praznic laic”, iar cât am fost elevi, am asociat această zi cu femeile dragi: mama, bunica, învăţătoarea. Mai târziu felicitam domnişoarele.
Problema însă este de alt ordin. Tot mai multe voci din mediul bisericesc se pronunţă totuşi contra acestei serbări, care, de fapt, nu este atât de internaţională, vizând, în general, spaţiul ex-sovietic. Ea poartă conotaţii revoluţionare, proletare, feministe şi chiar anticreştine şi nu este o zi aleasă la întâmplare.
Mulţi au auzit de Clara Zetkin, care a încercat să revigoreze o serbare evreiască, numită Purim, ce la 1910, se pare, a coincis cu data de 8 martie. Or, acest praznic aminteşte de un masacru din perioada vetero-testamentară, iar mesajul, presupunem, a fost de nimicire a duşmanilor „Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie”, iar printre aceştia se număra şi Biserica. Astfel, aceste comemorări nu pot fi asociate cu dragostea, cu frumuseţea…
Ar trebui totuşi să ştim ce sărbătorim! Problema multora este că nu intră în esenţa lucrurilor şi pur şi simplu caută prilej de „sărbătoare”. Se ştie doar că-i zi de odihnă, dar de unde vin şi ce conţinut au datele de 8 martie, 23 februarie, 1 şi 9 mai lumea habar nu are.
Din păcate acelaşi lucru se referă şi la praznicele bisericeşti. Se cunoaşte că-s Paştile, Crăciunul, Boboteaza etc., dar tot mai puţin sunt trăite şi cinstite aceste evenimente creştine.
De i s-ar permite, omul de astăzi ar cere dezlegări la toate fărădelegile. Doar postul mai încearcă să pună frâu la păcate şi vicii, doar postul e capabil să ţină în nişte limite firea sălbătăcită, doar postul şi rugăciunea ne ridică deasupra animalicului din noi, doar postul e capabil să trezească pofta de hrană duhovnicească, de dragoste jertfelnică, de viaţă curată.
Şi dacă tot ni se dă zi liberă la astfel de sărbători, să mergem la o bătrână singuratică, la o sărmană copilă, la o disperată, la o fiinţă tristă, la o alta rătăcită şi să le tratăm cu dragoste, ajutându-le să se ridice.
Iar femeia, mama, soţia şi sora creştină să le omagiem împreună cu mironosiţele din preajma Maicii Domnului, care sunt cinstite în cea de-a treia Duminică după Înviere. Să încurajăm şi să creştem femei destoinice, pline de dragoste, de fidelitate, de grijă, de dăruire…
Să readucem femeile în familiile noastre, căci, deşi au multe chemări, pe care le duc cu cinste, să nu uite că trebuie, mai întâi, să încălzească casele, să mângâie sufletele.
Preot Octavian MOŞIN
