Actualitate

Sărut mâna, părinte!

160

Mi-e dor de zborul păsărilor. Tare m-ar odihni un chip de lumină. Aș vrea din nou să mă bucur de un zâmbet de copil… sau de o lacrimă a lui. Ale mele nu mai sunt nici zâmbete adevărate și lacrimile îmi vin din alte pricini. Cu fruntea în palme, sufletul îmi e însangerat.  M-am aventurat singur și am dat greș. Am crezut că sunt puternic, că sunt tare. Am luat de bune ce mi-am zis eu însumi. Sunt la răscruce. Pe care potecă să o iau? Unde duce ea? Mi-am pus mâna streașină la ochi. Lungi cărari pana la tine, Doamne!

Am nevoie de o mâna în care să am încredere, de pași care să nu șovăie și de ochi care să nu mustre. Sunt sătul de degete rigide, ridicate a reproș. Fruntea dornică de mângaiere, capul se vrea cuprins de dragoste.

El era acolo și mă aștepta, prin cel de El rânduit, om, ca mine, nu înger: de trup purtător și cunoscător al zburdălniciei lui. Nu contează că e firul bărbii alb, ori are plete tinere. Fiecare strângere a feței e câte o durere purtată cu cineva asemenea mie. Iar chipul încă tânăr așteaptă să crească împreună cu mine. Știu, îl voi brazda! Dar tot frumos va rămâne! Știu, îl voi mâhni! Dar se va bucura când mă voi vindeca.

Nu e atotputernic și nici atotștiutor, învață cu mine, din lipsuri, ca și din ridicări. Poate se poticnește ca mine, dar ne ridicăm împreună. Și fiecare rătăcire din drum o convertim în experiență pentru viață nouă. A ucenicit și el la școala ascultării, a răbdării. A cunoscut din cărți, din auz, poate și față către față pe cei mari, pe cei cu adevărat stâlpi. Cei mai mulți au plecat: unul câte unul, în fiecare an câte altul. Dar la umbra acestora și din sămânța lor au crescut și cresc tainic cei ca el. Fără trâmbițări, fără trufașe postări. Și lucrarea lor e la fel de binecuvântată. Sărut mâna, părinte!

Mă bucur din nou de zborul păsărilor. Chipuri de lumină au toți care-mi sunt pe aproape. Zâmbetele copiilor se unesc cu ale mele și se aseamănă. Lacrima nu mai arde, ci înviorează. Sărut mâna, părinte!

 

 

Coloană sonoră: Thomas Newman, „Any other name”, Stavros Lantsias, „Epistrofi”, George Varsamakis, „Way on clouds (Διαδρομή στα σύννεφα)”, Evanthia Reboutsika, „A shine over Bosphorus”.

Text: părintele Damaschin

Lectură: Ioan Cătălin Sava

Montaj: părintele Sofronie

sursa sihastriaputnei.ro


Articole Asemănătoare
196

Durerea din rugăciunea pentru alţii face minuni

Omului modern îi lipseşte dragostea, iată de ce el este în continuă căutare a ei. Deplângându-şi soarta sa, el îşi reaminteşte cuvintele Scripturii: „Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci.” (Mt. 24:12). Dar sufletul credincios știe că el este singurul responsabil pentru dragoste, el știe, de altfel, că învățătorul firesc şi constant […]

Articole postate de același autor
202

Sfântul al cărui nume l-ai primit la botez îţi stă în preajmă

Sfinţii sunt, ca şi noi, membri rugători ai Bisericii, dar cu o credinţă şi putere mult mai tare decât noi. Prin acestea, ei se află aproape de Faţa lui Dumnezeu şi de aceea se pot ruga pentru noi: „că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului” (Iacov V, 16). În mod deosebit, sfântul al cărui nume […]