Să nu ne mândrim cu faptele bune

442

Vine cineva la mine, discutăm despre problema lui și găsim o soluție. Dacă spun: „Ce bine că am fost aici să pot ajuta!” ‒ Hei! Ce cădere! (adică, pentru mine). S-a întâmplat să fiu aici și să pot ajuta. Dar dacă nu eram, Dumnezeu ar fi trimis pe altcineva! Pentru că Domnul spune: „Îi pot ridica pe fiii lui Avraam și din pietre”.

Din păcate, așa stau lucrurile. Omul se mândrește în inima lui. L-am ajutat! L-am ajutat! Dar cine ești tu? Cine?

Și încă ceva... Când cineva vă face un bine, spuneți-i:

‒ Sunteți cu adevărat binecuvântat. Trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru că v-a oferit posibilitatea de a face acest lucru, altfel El ar fi trimis pe altcineva în locul dumneavoastră.

Din Maica Gavrilia. Asceta iubirii, Editura Episcopiei Giurgiului, Giurgiu, 2014, p. 452-453


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
566

Fruntea sus și să încercăm să-L identificăm pe Dumnezeu cu aproapele

Un exercițiu pe care ar trebuie să-l facem mai des este acela de a-l critica mai puțin pe aproapele nostru și de a încerca să-i înțelegem dramele. E vorba de această identificare cu Împărăția lui Dumnezeu, dispusă oricând să ne cuprindă. Avem un Dumnezeu Care nu doar a creat lumea, nu doar a mântuit lumea, […]

Articole postate de același autor
455

Să depăşim slăbănogirile noastre!

Iată-ne ajunși în Duminica Slăbănogului, încercând să retrăim minunea săvârşită de către Hristos asupra unui slăbănog care de 38 de ani îşi aştepta vindecarea la o scăldătoare miraculoasă (Ioan 5, 1-15). Un om neputincios, dar plin de nădejde, stătea în aşteptarea minunii. Doar atunci când „nădăjduim ceea ce nu vedem, aşteptăm prin răbdare” (Romani 8, […]