Să nu ne mândrim cu faptele bune

128

Vine cineva la mine, discutăm despre problema lui și găsim o soluție. Dacă spun: „Ce bine că am fost aici să pot ajuta!” ‒ Hei! Ce cădere! (adică, pentru mine). S-a întâmplat să fiu aici și să pot ajuta. Dar dacă nu eram, Dumnezeu ar fi trimis pe altcineva! Pentru că Domnul spune: „Îi pot ridica pe fiii lui Avraam și din pietre”.

Din păcate, așa stau lucrurile. Omul se mândrește în inima lui. L-am ajutat! L-am ajutat! Dar cine ești tu? Cine?

Și încă ceva... Când cineva vă face un bine, spuneți-i:

‒ Sunteți cu adevărat binecuvântat. Trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru că v-a oferit posibilitatea de a face acest lucru, altfel El ar fi trimis pe altcineva în locul dumneavoastră.

Din Maica Gavrilia. Asceta iubirii, Editura Episcopiei Giurgiului, Giurgiu, 2014, p. 452-453


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
211

Un om care-L are pe Dumnezeu niciodată nu este singur

In lumea materială, în lumea noastră pământeană, singurătatea înseamnă iad? Da. Este un crâmpei, este o atmosferă de iad, pentru cei fără Dumnezeu, căci pentru cei ce au credinţă în Dumnezeu nu există singurătate! Singurătatea este un infern, un iad pentru cei ce nu-L au pe Dumnezeu. Un astfel de om n-are pe nimeni, şi chiar dacă e în […]

Articole postate de același autor
500

Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru cel din ceruri desăvârşit este: Tundere în monahism la mănăstirea Curchi

Cât timp va exista tendința de perfecțiune în creștinism, care este obligatorie după cuvântul Mântuitorului „Fiți desăvârșiți precum și Tatăl vostru cel din ceruri desăvârșit este”, va exista și monahismul creștin.   Monahismul nu este o viață la voia întâmplării, iar hotărârea de a alege această cale se naște din sentimente și trăiri profunde, din constatarea […]