M-am întâlnit cu părintele Stăniloae după ce ieşise din închisoare şi, rugându-l să-mi dea un sfat duhovnicesc, mi-a spus următoarele:
“Fii optimistm încrede-te fără rezervă în dumnezeiasca Pronie.
Roagă-te necontenit, lasă-te în voia lui Dumnezeu, mulţumeşte-I pentru toate. Bucură-te dacă Domnul te-a găsit vredinc de încercare. Suferinţa este de trebuinţă şi pentru cel ce suferă, şi pentru mai binele lumii întregi.
Nu te lega de nimic din cele vremelnice. Slujeşte pe aproapele tău cu toată dragostea şi dăruirea; nu numai cât are nevoie, ci mai mult. Fii pildă de viaţă creştină.
Viaţa să-ţi fie hotărâtă, fără compromisuri şi confuzii, limpede.
Crezul tău să-ţi fie viu: viaţă, nu teorie. Eşti gata să mori pentru Hrisotos?
Nu pierde din vedere ţinta spre care alergi; să nu ne înecăm în marea vieţii”.
Pr. Petroniu Tănase
Părintele Dumitru Stăniloae în conştiinţa contemporanilor – mărturii, evocări, amintiri”, Editura Trinitas, Iaşi, 2003, p.203-204
