Actualitate

Cum putem să-l învăţăm pe cel de lângă noi să simtă legătura cu Dumnezeu?

9855

Făcându-i poftă. Dacă cel de lângă noi vede că ne ducem la biserică şi când venim acasă trântim şi buşim şi spunem „Iar ai băut, dobitocule”, o să zică „Decât să ajung ca ea, mai bine nu mă duc deloc la biserică!”.

Dacă vede cineva în tramvai o maică încruntată o să zică uite în ce hal a ajuns dacă s-a dus la biserică, nu mai bine mă duc eu la discotecă să fiu vesel?! Să cerem de la Dumnezeu bucuria Lui: „Doamne, dacă Tu ai venit să-mi dai bucurie, dă-mi bucurie”. Şi atunci omul o să zică: „Ce are acesta de-i tot timpul bucuros? Ia să mă duc şi eu la biserică, poate se dă ceva bucurie acolo”.

Să le facem poftă. Şi să vorbim cu Dumnezeu: “Doamne, lasă-i şi lui gura apă; să-i lase şi ei gura apă”. Dumnezeu lucrează! De multe ori stricăm lucrarea lui Dumnezeu băgându-ne noi şi zicându-i: „Du-te la biserică că ai să mori”. Asta-i o lucrare sectară; numai ei spun: vine iadul, vă mănâncă iadul… De unde ştim noi că în clipa morţii, ăsta nu-i tâlharul de-a dreapta şi-l ia Dumnezeu în rai şi eu rămân mincinos? Ce taină mare! Să fim bucuroşi!

Din Mestesugul bucuriei. Cum dobandim bucuria deplina, ce nimeni n-o va lua de la noi – Vlad Monahia Siluana – Editura Agaton, 2007


Articole Asemănătoare
6415

O primire meritată

Un ţăran, om bun la suflet, avea obiceiul să spună tuturor: – Vedeţi cum e lumea asta? Cei mari au de toate şi sunt primiţi oriunde cu mare pompă, în timp ce pe noi, cei simpli, nimeni nu ne bagă în seamă. Cum de este posibil aşa ceva, cum de se poate una ca asta? […]

Articole postate de același autor
6500

Pentru că tu mamă ești. Pentru că eu fiică sunt…

Iubită mamă, pentru că tu nu ai început și nici sfârșit, pentru că tu nu mori niciodată, pentru că tu ești fântâna vieții pe Pământ, din care tot Universul bea apă, pentru că tu poți ajunge și dincolo de cer, privind în ochii copilului tău, pentru că în tine trăiește Eva, cu seninătate de început […]