Părinte, iartă-le lor că nu ştiu ce fac. (Luca 23, 34)
Cu aceste cuvinte se ruga Hristos pe cruce pentru vrăjmaşii Săi. O rugăciune care ar trebui să ne stea fiecăruia drept exemplu. Se cuvine să arătăm compătimire faţă de toţi şi faţă de fiecare, să ne bucurăm cu cei ce se bucură, să plângem cu cei ce plâng.
Să fim înţelegători faţă de suferinţele oamenilor şi să le iertăm slăbiciunile; să ne punem în locul fiecăruia, chiar şi în locul celui ce ne defăimează; să nu judecăm pe nimeni, să sperăm în îndreptarea şi mântuirea tuturor oamenilor. Să ne purtăm faţă de toţi oamenii cu blândeţe şi dragoste, să nu dispreţuim pe nimeni, fiindcă Hristos nu a dispreţuit pe nimeni, nu i-a respins nici pe cei mai învederaţi păcătoşi. Să nu lăsăm duhul răutăţii să ne pătrundă în inimă nici măcar o clipă, iar dacă, din neputinţă, nu suntem în stare să iertăm, să ne rugăm pentru cei ce ne-au obidit.
Prin rugăciune, stânca obidei se va prăbuşi, ne vom recăpăta liniştea şi bucuria, iar cel pentru care ne-am rugat ne va deveni scump şi apropiat.
Extras din Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului,
Editura Sophia, p. 361
