Când îi spuneam adesea: ,,Bunicuțule, binecuvântați-mă să vă semăn pe cât de mult posibil!” nu mă judeca greșit, ci făcea semnul crucii asupra mea și-mi răspundea:
-Să te rogi și să iubești pe Dumnezeu și pe oameni. Nu vezi câte împlinește iubirea lui Hristos?
Să nu te întrebi în sinea ta dacă ceilalți te iubesc. Dacă tu îi vei iubi primul, și ei te vor iubi înapoi la fel de mult.
***
O doamnă se plângea Părintelui că nimeni nu o iubește – nici soțul, nici colegii de serviciu, nici prietenii, nici copiii. Și se plângea neâncetat.
Părintele o sfătui să-și scoată din minte toate aceste gânduri care nu de la ea venea. Într-o zi, Bătrânul se plimba printre copaci, aproape de mănăstire, și văzu un grup de studenți care veniseră în excursie. Ascultau muzică la un casetofon. Cântecul pe care-l ascultau în acea clipă suna cam așa: ,,Nu-mi cere să te iubesc,/ Căci iubirea nu se cere,/ Ci ea singură se naște/ În frunzișul inimii!”
A zis atunci Părintele:
-Nu trebuie să căutăm iubire din partea celorlalți. Noi să-i iubim mai întâi și să nu luptăm să le câtigăm iubirea. Dacă facem astfel, cândva ne vor răsplăti.
***
– Dacă vrei ca alţii să te iubească, trebuie să-i iubeşti tu primul pe ei.
