O, Dumnezeul meu, când se va înarma inima mea cu arma răbdării? Când voi trece prin ispită fără a-mi tulbura inima, ca să dau bucurie Dumnezeului meu? O, iubitele mele suferinți ce mă faceţi asemenea Domnului meu Iisus, cel ce a pătimit pentru mine! O, Iisuse, singura viaţă a sufletului meu! Ajunge-voi oare a odihni între mii de suferinţe pentru mărirea ta? Voi fi fericit, dacă în mijlocul focului necazurilor mă voi aprinde de dorinţa de a suferi chinuri mai mari!
După ce a terminat de spovedit un credincios, părintele Ioan l-a întrebat: – Tu, când te rogi lui Dumnezeu, Îl minti? – Cum să Îl mint, părinte? – În timpul Sfintei Liturghii, de exemplu, când se cântă Heruvicul: „Noi care pe heruvimi cu taină închipuim ”, mintea ta e la rugăciune sau participi la slujbă doar […]
Într-o zi, Bătrânul m-a întrebat: – Măi, ce zici, eşti smerit? – Nu ştiu, părinte, dacă sunt, i-am răspuns. – Păi nu eşti, a conchis părintele Porfirie. Dacă vine cineva la cabinetul tău şi-ţi cere să-l consulţi şi tu îl consulţi aşa cum trebuie, iar după ce termini, pacientul îţi azvârle în obraz că ai […]
