O, Dumnezeul meu, când se va înarma inima mea cu arma răbdării? Când voi trece prin ispită fără a-mi tulbura inima, ca să dau bucurie Dumnezeului meu? O, iubitele mele suferinți ce mă faceţi asemenea Domnului meu Iisus, cel ce a pătimit pentru mine! O, Iisuse, singura viaţă a sufletului meu! Ajunge-voi oare a odihni între mii de suferinţe pentru mărirea ta? Voi fi fericit, dacă în mijlocul focului necazurilor mă voi aprinde de dorinţa de a suferi chinuri mai mari!
Religia noastră e bărbătească. Ea este îndrăzneaţă şi înţeleaptă, ci nu căldicică şi sentimentală. Absenţa bărbatului în bisericile noastre înseamnă lipsa teologiei, deoarece a înţelege creştinismul şi a-l explica este în stare – cu anumite excepţii – doar mintea bărbatului. Bisericile trebuie să fie pline de bărbaţi. Rugăciunea în genere este treaba bărbatului, pentru că […]
Domnul este atât de milostiv, încât, chiar dacă păcătuieşti de moarte în fiecare zi, te iartă şi te îmbrăţişează în fiecare zi, oricine Îl roagă pentru aceasta. Un călugăr cădea continuu în păcatul greu al desfrânării, însă de fiecare dată când cădea alerga la biserică şi cădea cu zdrobire de inimă înaintea icoanei lui Hristos şi-L ruga cu […]
