Raportul dintre cantitatea materialelor cu caracter critic la adresa familiei și cea a materialelor despre căsătoria fericită e unul foarte inegal. E mai ușor să descrii probleme decât viața împăcată și liniștită. O altă extremă binecunoscută tuturor este „glamour-ul familial”, nesfârșitele poze atrăgătoare din reviste și din rețelele de socializare, în care cupluri frumoase și tinere (sau care se țin bine), câteodată cu copii plini de farmec, sunt fotografiate în interioare rafinate, în mijlocul unor grădini superbe sau pe malul mării. Asta creează în societate un puternic fond de așteptare a vieții de familie ideale, în care totul trebuie să fie superb și lipsit de probleme.
Ambele extreme nu oferă mare lucru pentru cunoașterea adevăratului sens al vieții de familie. Să citești la nesfârșit despre crizele și greutățile căsniciei este foarte obositor. Pe de altă parte, și să te uiți întruna la poze frumoase, comparându-le cu viața ta deloc ușoară, până la urmă te plictisești. Calea familiei este o cale grea, dar ea există totuși nu ca dintr-o problemă să cazi în alta, dintr-un chin în altul. Și nici ca să năzuiești mereu spre imagini de o frumusețe ideală. Ea este orientată spre atingerea unei stări lăuntrice care poate servi drept scop și justificare a tuturor eforturilor.
Familia are o dezvoltare foarte complicată, interesantă și câteodată neprevăzută. La începutul relației, totul se desfășoară de la sine, și asta e destul de frumos ca cei doi să vrea să fie împreună, să fie o familie. Pe urmă însă, uite că se întâmplă în multe feluri. Perioada inițială, de „bomboane și buchete”, este o preînchipuire a familiei reușite. Este o schiță de casă, un vis despre casă, dar încă nu e casa însăși.
Splendoarea perioadei romantice nu e fără sfârșit, și când se termină multe cupluri percep asta ca pe o încheiere a dragostei. Or, tocmai atunci în dragostea soților vine stadiul următor – poate nu atât de radios (mai ales în manifestările exterioare), dar foarte cuprinzător și important.
Este potrivită aici următoarea metaforă: în perioada inițială, a idealizării relației, omul iubit este văzut ca icoană. Tocmai aceasta este viziunea care undeva, în adâncul sufletului, se păstrează și poate ajuta la depășirea tuturor dificultăților căsniciei.
Cu timpul, icoana se întunecă, vine conștiința faptului că omul extraordinar de lângă tine are însușirile unui om obișnuit – și, treptat, de-a lungul anilor de viață în comun, icoana devine fotografie. O vreme se vede portretul real, dar și acesta se schimbă repede: descoperi că celălalt își bagă ciorapii sub pat, sau fierbe prea mult fasolea, sau vorbește pe un ton certăreț. Și, una peste alta, nu este chiar așa de inteligent și tandru.
Fotografia de calitate, realizată profesionist, se transformă cu timpul într-o poză făcută neglijent, în pripă, cu rezoluție slabă, de un amator. În consecință, fotografia începe să semene a caricatură, câteodată mușcătoare și răutăcioasă. Depășirea unei asemenea percepții este o sarcină foarte grea. De obicei, cu mari eforturi și „în regim manual”, soții se învață iarăși să bage de seamă unul la celălalt nu numai neajunsurile, ci și părțile bune, și dacă ei reușesc să facă asta, caricatura se transformă iarăși în fotografie – iar apoi, poate, în icoană – și cuplul familial ajunge iarăși la viziunea iconică reciprocă.
Aceasta este o metaforă a felului cum pot să se dezvolte relațiile familiale – dacă, bineînțeles, soții nu consideră că fericirea familială e dăruită la pachet, din capul locului, împreună cu verigheta și cununia. În poveștile noastre, de obicei totul se termină prin cununie, după care „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și au murit în aceeași zi” – dar poveștile trec sub tăcere felul cum au trăit cei doi anii aceștia îndelungați.
Noi am vrea să urmărim calea relației dintre bărbat și femeie de la zămislirea ei până la etapa de căsnicie matură, conștientă. Această cale nu seamănă a poveste, dar este plină de adâncă noimă și bucurie.
(Ecaterina Burmistrova, Mihail Burmistrov – Matematica vieții de familie: două viziuni asupra căsniciei fericite, Editura Sophia, 2020, pp. 5-8)
