Dacă totuşi omul cunoaşte adevărul, adică realitatea Domnului şi Mântuitorului său, Mesia al lumii şi Vestitorul ceresc, atunci începe a se preda Lui în întregime şi a-şi deschide inima sa pentru primirea Lui, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, în sine. Atunci, pentru el, ştiinţa lui Hristos încetează de a mai fi teorie sau filosofie şi devine regim practic de tămăduire, baie a renaşterii şi metodă de îndumnezeire. Tot atât de reală precum sângele de pe cruce, tot atât de indispensabilă precum pâinea şi apa şi tot atât de practică precum zidirea unei noi case. A fi iertat de păcate şi curăţit de patimi; a fi dezlegat de lume şi cu totul avântat spre Dumnezeu; a avea inima curăţită şi deschisă, şi plină de dragoste către Dumnezeu ‒ aceasta înseamnă a fi pregătit pentru primirea lui Dumnezeu în sine.
(Sfântul Nicolae Velimirovici, Suta de capete de la Liubostinia, Editura Sophia, București, 2009, p. 28)
