Iar noi suntem când în Rai, când în iad... Vedeți și singuri aceasta, și încercați. Când avem gânduri bune, pașnice și liniștite, care iartă toată ocara - iată pacea noastră dumnezeiască, și bucuria, și liniștea! Iar când ne mâniem din pricina ocărilor ce ni se aduc, iată iadul nostru - totul se strică în noi, nu avem dorință de viață! Vedeți cât de înfricoșat lucru este să trăiești în iad! Iar aici, pe pământ, putem gusta și viața din Rai, și viața din iad.
Ar trebui să alegem ceea ce ne aduce pace, să alegem Împărăția Cerurilor. Toți doresc aceasta - fiecare dintre noi, fără deosebire, fie că avem o viață bună, fie rea. Toți năzuim spre bine și pace, spre dragostea negrăită ce nu se schimbă, iar acestea toate sunt numai de la Dumnezeu. El este singurul Care nu se schimbă.
El este neschimbat în veac și este limanul întregii făpturi, și veșnic ne așteaptă pe noi, copiii Săi, să ne întoarcem în sânul Lui - însă noi fugim necontenit de Dânsul. El vrea să ne dea pace, și bucurie, și mângâiere, să simțim bucuria vieții, iar noi ne încărcăm mereu cu grijile lumii acesteia.
Din Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața, Editura Predania, București, 2010, p. 156
