Preotul Climentie era fiul preotului Ioan Holdevici. Ambii preoți au fost martirizați prin împușcare, in timpul represiunilor sovietice din anii 30 ai secolului trecut. Părintele Ioan a fost judecat la 14 noiembrie 1937, în cadrul ședinței troicii NKVD din regiunea Kameneț-Podolsk și condamnat la moarte prin împușcare. Peste 7 luni de la martirajul părintelui, a fost condamnat la aceiasi pedeapsă și fiul său, preotul Climentie Holdevici, fiind judecat la 14 iunie 1938, în cadrul ședinței troicii NKVD din ținutul Krasnoiarsk.
Preotul Ioan Holdevici s-a născut în anul 1866[1] în satul Neporotova, jud. Hotin. Tatăl său, Xenofont Holdevici era cântăreț titular la biserica din Heporotova[2]. În perioada anilor 1880-1886, viitorul preot a învățat la Seminarul Teologic din Chișinău[3] și după absolvirea studiilor, la 13 iunie 1886 a fost numit preot la Biserica „Sf. Dimitrie” din localitatea Belousovca, jud. Hotin[4], fiind hirotonit în trepta de preot la 22 iulie[5]. La 11 decembrie părintelui Ioan i se încredințează funcția de misionar al județului Hotin[6].
La 17 februarie 1887, preotul Ioan Holdevici a fost transferat la Biserica „Sf. Împ. Constantin și Elena” din Hotin[7] și în următorul an este numit în funcția de profesor la scoala parohială nr.1 din același oraș[8]. Între anii 1890-1906, părintele a slujit la Biserica “Sf. Ap. Petru și Pavel” din Lencăuți[9], apoi la Biserica “Sf. Arh. Mihail” din Rucșin, jud. Hotin[10]. Pe parcursul activității sale pastorale, misionare și pedagogice a fost decorat cu mai multe distincții bisericești[11], iar la 6 mai 1913 a fost decorat cu ordinul “Sf. Ana, gr. III”[12].
La biserica din Rucșin, părintele Ioan Holdevici a slujit până în anul 1918. A refuzat să depună jurământ de credință regelui și statului român, pregătindu-și actele pentru a pleca cu întreaga familie în Rusia. Părintele a fost și unul dintre susținătorii Revoltei de la Hotin (1919), “a dat în folosința rebelilor o pereche de cai pentru artilerie și binecuvânta toate detașamentele de rebeli din Rucșin care plecau la luptă împotriva ocupanților”[13]. După înăbușirea revoltei, autoritățile românești l-au expulzat pe părintele Ioan peste Nistru[14]. A locuit în continuare, împreună cu membrii familiei sale, în localitatea Volkovințî, regiunea Hmelnițk (Ukraina).
Represiunile sovietice din anii 30, nu l-au trecut cu vederea nici pe părintele Ioan Holdevici. A fost arestat la 26 octombrie 1937, fiind acuzat de activitate contrarevoluționară. Judecata a avut loc la 14 noiembrie 1937, în cadrul ședinței troicii NKVD din regiunea Kameneț-Podolsk și condamnat la moarte prin împușcare. Executarea sentinței a avut loc la 27 noiembrie[15], la acea vreme părintele avea vârsta de 71 de ani pământești împliniți.
Peste 7 luni de la martirajul părintelui, a fost condamnat la aceiasi pedeapsă și fiul său, preotul Climentie Holdevici[16]. Părintele Ioan a fost reabilitat la 29 septembrie 1989 de către Procuratura regiunii Hmelnițk[17].
Preotul Climentie (Clim) Holdevici s-a născut în anul 1887 în familia preotului Ioan și a preotesei Eugenia Holdevici[18] din orașul Hotin. În 1887, tatăl său era preot la Biserica „Sf. Împ. Constantin și Elena” din Hotin[19], între anii 1890-1906, părintele a slujit la Biserica“Sf. Ap. Petru și Pavel” din Lencăuți[20], apoi la Biserica “Sf. Arh. Mihail” din Rucșin, jud. Hotin[21]. Tânărul Climentie și-a petrecut copilăria în satul Lencăuți, unde a si urmat școala parohială. În perioada anilor 1897-1902 a învățat la Școala spirituală din Edineț[22]. În 1917, era membru al partidului libertății naționale din Rusia[23] (partidul kadeților).
În anul 1928, Climentie Holdevici era preot în satul Ust-Erba, raionul Bograd, Republica Hakasia (Rusia). Din cauza etichetării sale ca „slujitor al cultului religios”, împreună cu alți clerici din Hakasia, sunt lipsiți de dreptul la vot, listă semnată la 11 decembrie 1928 de către șeful GPU din ținutul Hakasia[24]. În 1934, părintele a fost condamnat la muncă forțată pe o perioadă de un an[25]. A locuit în continuare în orașul Abakan și pentru a se putea întreține, a lucrat în calitate de contabil la o cooperativă de stat.
La 7 mai 1938, părintele Climentie Holdevici a fost arestat. Era acuzat ca fiind membru al unei organizații contrarevoluționare. Judecata a avut loc la 14 iunie 1938, în cadrul ședinței troicii NKVD din ținutul Krasnoiarsk, fiind condamnat la moarte prin împușcare. Executarea sentinței a avut loc la 7 august 1938[26]. Cu 7 luni înainte a fost condamnat la moarte și tatăl părintelui Climentie, preotul Ioan Holdevici[27]. Părintele Climentie a fost reabilitat de către Judecătoria ținutului Hakasia, în anul 1957[28].
[1] Справочная книга Кишиневской Епархiи, на 1911 годъ , Кишиневъ,1911, p. 207
[2] Лотоцкiй П.А. Списокъ и краткiя бiографiи окончившихъ полный курсъ Кишиневской Духовной Семинарiи (1813-1913 г.г.). Кишиневъ: Епархiальная типографiя, 1913, p. 83
[3] Кишиневскiа Епархiальныя Въедомости, еженедъльное изданie, nr. 12. 1886, p. 139
[4] Idem, nr. 14, 1886, p. 176
[5] Idem, nr. 15, 1886, p. 197
[6] Idem, nr. 24, 1886, p. 313
[7] Idem, nr. 5, 1887, p. 153
[8] Idem, nr. 19, 1888, p. 676
[9] Idem, nr. 24, 1890, p. 1071
[10] Idem, nr. 5, 1906, p. 51
[11] Idem, nr. 6, 1893, p. 72; nr. 14, 1897, p. 290; nr. 10, 1902, p. 273, ș.a.
[12] Idem, nr. 19, 1913, p. 152
[13] Яків Гайсенюк, Рукшин на зламі століть, Книга друга, видавництво «Зелена Буковина», Чернівці, 2010, p. 124, 136; Мандзяк, Олексiй, Православна Церква на Сокиреанщинi, Сокиряны, 2016, p. 693
[14] Ibidem
[15] Реабілітовані історією: Хмельницька область, Книга третя, Хмельницький, 2010, p. 617
[16] Жертвы политического террора в СССР, Sursa:http://lists.memo.ru/d34/f365.htm
[17] Реабілітовані історією: Хмельницька область
[18] ANRM, F. 208, inv. 6, d. 1193, f. 19
[19] Кишиневскiа Епархiальныя Въедомости, еженедъльное изданie, , nr. 5, 1887, p. 153
[20] Idem, nr. 24, 1890, p. 1071
[21] Idem, nr. 5, 1906, p. 51
[22] Idem, nr. 14, 1902, p. 431
[23] Семейное древо, Sursa: https://pomnirod.ru/materialy-k-statyam/repressii
[24] Список лиц религиозных культов, проживающих на территории Хакасского округа, лишенных права голоса, ГА РХ, ф.16, оп.3с., д.3, Sursa: http://www.memorial.krsk.ru/DOKUMENT/KK/281211.htm
[25] Жертвы политического террора в СССР; Красноярское общество "Мемориал", Sursa: https://ru.openlist.wiki/%D0%A5%D0%B0%D0%BB%D0%B4%D0%B5%D0%B2%D0%B8%D1%87_%D0%9A%D0%BB%D0%B8%D0%BC_%D0%98%D0%B2%D0%B0%D0%BD%D0%BE%D0%B2%D0%B8%D1%87_(1887)
[26] Книга памяти жертв политических репрессий Республики Хакасия, Том 1, Sursa: http://www.memorial.krsk.ru/Articles/XKP/1/H.htm
[27] Реабілітовані історією: Хмельницька область, Книга третя, Хмельницький, 2010, p. 617
[28] Книга памяти жертв политических репрессий Республики Хакасия, Том 1
