Se împlinește 1 an de când preoteasa Irina Cij (1982 – 2020) a plecat la cele veșnice. În această viață pământească, pe care a avut-o de parcurs, a lăsat cea mai mare și neprețuită moștenire, opt copilași: Cipriana (2005), Stelian (2008), Liveria (2010), Iuvenalia (2012), Eleazar (2013), Irineu ( 2015), Mihail (2017), Gavriil (2019).
În toate situațiile vieții, preoteasa a dat dovadă de înțelepciune, cumsecădenie și bunăvoință față de cei din jur. Studiile pe care le-a urmat de-a lungul vieții: USM – jurnalism, Seminarul Teologic de fete „Regina Maria”, specialitatea – cântăreț bisericesc, licențiată în științe umaniste, specialitatea Istorie etc. au demonstrat că a tins a deveni nu numai o mamă grijulie, dar și un specialist bun, de care are nevoie o societate.
Așa cum fiecare mamă este generatorul de energie, preoteasa Irina a fost cea care, de fiecare dată, a știut cum să mențină și să organizeze atmosfera caldă, evlavioasă, propice unei educații alese pentru copii. Data de 21 august 2020 însă a venit cu o știre neașteptată, ce a avea să zădărnicească toate planurile și să perturbe toată liniștea familiei: diagnosticul de cancer la stomac, gradul IV, cu metastază la ficat. Au urmat nenumărate încercări de a-i oferi ajutor și de a da o speranță la viață: de la Institutul de Medicină Urgentă, până la o clinică din Istanbul, Turcia. Supusă tratamentului din septembrie 2020 până în noiembrie, același an, starea preotesei era stabilă, așa că revine acasă pentru a-și vedea copiii. Însă, după 10 zile, din cauza unei hemoragii la stomac, este internată la Spitalul de Urgență din Chișinău. Boala în tot acest răstimp a avansat, iar preoteasa a trecut, în data de 02.12.2020, la Domnul. La 05.12.2020 a fost înmormântată la Cimitirul Central din mun. Chișinău, oficiindu-i-se slujba prohodului de către Preasfințitul Ioan, Episcop de Soroca, însoțit de un numeros sobor de preoți și diaconi.
Toți cei care au cunoscut-o, în unison afirmă că a fost un model de mamă și femeie: sufletul întotdeauna i-a izvorât credință și pietate, iar dragostea de Dumnezeu și toate cele sfinte a făcut-o să devină un om al rugăciunii, postului și evlaviei.
De-a lungul vieții pământești, a avut parte de duhovnici stăruitori și rugători în cele sfinte, precum:
Protoiereul mitr. Gheorghe Nour, cleric la mănăstirea Ciuflea;
Arhim. Agafon Potoroacă, cleric la biserica „Sf. Împărați Constantin și Elena”;
Prot. mitr. Vasile Gulivati, cleric la biserica „Întâmpinarea Domnului”, USM;
Prot. mitr. Teodor Tihon, cleric la Catedrala „Nașterea Domnului”, care au îndrumat-o să-și ducă întotdeauna Crucea Familiei și a nevoințelor în fața lui Dumnezeu, după exemplul mamelor eroine a bisericii lui Hristos.
Curățenia sufletească a preotesei se regăsește și în versurile pe care le gândea noaptea, atunci când avea posibilitatea să rămână singură și să mediteze:
„Acolo unde nu-i durere,
Acolo unde drepții vin,
nu este-n viață fericire –
fără durere, fără chin.”
Iar puterea cuvântului devine pentru preoteasă un modus vivendi:
„Cuvinte simțite,
Cuvinte trăite,
Cuvinte sfințite,
Deplin împlinite”.
Dragostea față de familie, în corelație cu marea Dragoste și Credință față de Dumnezeu, se desprinde din versurile pe care i le-a închinat surorii:
„De ziua ta, iubită surioară,
vreau în dar eu să-ți aduc
Nu o imensă falnică comoară,
ci din cuvinte așa îți zic:
În lumea mare, oriunde tu te-ai duce,
să nu uiți de mama mea,
să-ți fie chipul drag și dulce
și zâmbetul să-l ai pe fața ta.
Frumoasă-ți fie viața-ntreagă,
necazurile fie-ți nu povară grea,
căci Domnul poate iar te cheamă,
să-ți împlinești menirea ta.
Tu crucea ta s-o duci cuminte,
răbdarea fie-ți calea ta,
la rugăciune ia aminte,
căci fie-ți ea suflarea ta.
Nădejdea ta în Domnul tu o poartă
și neclintit să crezi în EL,
nu crede-n mincinoasa soartă,
ci sârguiește să ajungi la Cer.
Acolo unde nu-i durere,
Acolo unde drepții vin.
Și nu uita că nu e fericire
fără durere, fără chin.
Odihnă veșnică, preoteasă Irina! Pomenirea ta din neam în neam!
A consemnat Maria Butuc
Sursa: ortodox.md
