Dintotdeauna creştinii ortodocşi au preţuit postul ca fiind cea mai buna modalitate de a-şi păstra sănătatea trupului şi a sufletului, bazându-se, fireşte, pe învăţătura Sfintei Scripturi şi pe experienţa ascetică a Bisericii.
Îndată însă, ce modernitatea a trecut peste gândirea sănătoasă a omului creştin, postul a început să fie disprețuit şi înlăturat din viaţa publică fiind considerat chiar periculos. Fireşte, postul este o ameninţare gravă la adresa societăţii de consum şi trebuie înlăturat cât mai curând din viaţa omului-consumator. Mai mult decît atît, este cultivată și încurajată atitudinea total opusă postului şi anume îmbuibarea. Aceasta aduce profituri importante producătorilor, care nu au nevoie de consumatori capabili de înfrânare, ci dimpotrivă, pe cît se poate de cuprinşi de poftă și lăcomie a pîntecelui!
Dar iată că în neobosita alergare a omului-animal după prelungirea vieţii în trup – fără să vrea – ajunge pana la urmă tot la … post! Citeam de curând un articol publicat pe site-ul stiinta.info în care suntem informaţi despre cercetările făcute de un savant american, dr. David Sinclair, care, căutând modalităţi de prelungire a vieţii, a descoperit că acest lucru este posibil prin … înfometarea stiinţifică. El a trecut cu experimentul de la bacteriile din drojdia de bere la– şoareci de laborator – cărora a reusit să le prelungească viaţa cu până la 40%. Nu știu cum vor reacţiona cei care doresc să transforme omenirea într-o turmă de consumatori, dar deja s-au lansat comentarii în care se spune că medicii nu recomandă o asemenea metodă.
Desigur că nici Sfinţii Părinţi nu spun că trebuie să ne înfomentăm, ci că prin înfrânare de la hrană înseamnă să mănânci atât cât e necesar pentru munca pe care o faci, sau practic, să te ridici de la masă cu putin înainte de a ajunge la saţietate. Aceasta are ca scop principal sporirea duhovnicească, iar nu prelungirea vieţii. Oricum, pe căi diferite si cu scopuri diferite, iată că cercetarea ştiinţifică ajunge la adevăruri cunoscute de milenii prin experienţa religioasă.
,,Postul cu dreaptă socoteală, având ca însoţitoare privegherea împreunată cu cugetarea şi cu rugăciunea, face pe cel ce se nevoieşte cu el să ajungă repede la hotarul nepătimirii, când acesta îşi are sufletul inundat cu lacrimi pentru prisosinţa smereniei şi când arde de dragostea lui Dumnezeu.” (Cuviosul Nichita Stithatul)
Adaptat după https://preugen.wordpress.com/2008/12/18/ultimele-cercetari-ale-stiintei-si-postul/
