Actualitate

„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, salvează-l, apără-l şi miluieşte-l”

6040
 
Stăteam de vorbă cu o tânără mămica în apropierea unui teren de joacă. La un moment dat băieţelul ei s-a ridicat şi a început să fugă în întâmpinarea unui prieten. Copilul nu şi-a dat seama că traversând terenul, va fi lovit în câteva clipe de scrânciobul metalic. Mama nu mai reuşea să-l ajungă din urmă, iar cei prezenţi, dându-şi seama de impactul inevitabil, au încremenit; careva şi-a acoperit faţa cu mâna, cineva a strigat.
 
Însă pentru mama copilului de parcă timpul s-a oprit pe loc pentru câteva clipe. Ea a privit spre cer şi a reușit să spună: "Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, salvează-l, apără-l şi miluieşte-l".  După o o mică pauză, a mai adăugat: "te rog".
 
Imediat copilul a alunecat şi a căzut, iar scheletul metalic al leagănului cu copiii din el, a trecut deasupra lui, doar ciufulindu-i puţin părul bălai.
 
 
Prot. Serghei Nicolaiev

Traducere şi adaptare Natalia Lozan

sursa www.pravoslavie-alt.ru

Se va prelua cu precizarea sursei :  Altarul Credinţei


Articole Asemănătoare
4172

„Ce să fac acum, Dumnezeul meu?”

Aceasta este o istorisire adevărată pe care ne-a povestit-o cel care a trăit-o îndeaproape. Bărbatul și femeia erau refugiați din Smirna. Cel care ne-a povestit despre aceștia i-a cunoscut în Atena. Erau singuri, singuri de tot, fără rude, la fel ca cei mai mulți refugiați de la Răsărit. Nici copii nu aveau. Doi oameni simpli, triști, […]

Articole postate de același autor
81

Despre pielea altuia sau cum judecăm pe nedrept

În ultimii ani, în timpul Postului Mare, îmi amintesc mereu același incident, care a avut loc cu opt sau nouă ani în urmă. Către acel moment aveam puţin peste douăzeci de ani, eram studentă la fără frecvenţă şi locuiam la o mănăstire mică. Postul Mare la o mănăstire privit de o începătoare. Timpul unei fericiri […]