Să nu blestemăm ac, ață, fir de praf, animal, om, lucru, pom, stea, soare, picătură de apă, pentru că în clipa în care am bestemat, blestemul se întoarce peste noi. Când blestemi, îl obligi pe Dumnezeu să oprească anumite sentințe, și le dai tu! Și în momentul când ai blestemat tu și nu mai dă El sentința, răspunzi tu de urmările sentinței pe care trebuia să le dea Dumnezeu. Așa că, mai ușor cu aruncatul vorbelor de clacă din gura noastră!
Oamenii se schimbă, clipă de clipă. Așteptările de la ceilalți sunt cele ce ne istovesc liniștea. Bine ar fi să înţelegem că sunt oameni care nu vor să ofere. Nici gând, nici cuvânt, nici emoţie. Ești liber, doar că nu îți dai voie. Încă te mai gândești că e un șiret desfăcut și dorești să-l […]
Smerenia spinările ne-ndoaie Păşind peste prag de biserică! Odată ieşiţi, mândria ne-nfoaie Smerenia noastră e apă de ploaie… Suntem creştini de duminică! Ne salutăm în chip evlavios Doar când intrăm în biserică! Odată ieşiţi – evlavia jos! Masca virtuţii se-ntoarce pe dos… Suntem creştini de duminică! Ne cerem iertare, ne îmbrăţişăm, Cu toţi suntem fraţi […]
