Să nu blestemăm ac, ață, fir de praf, animal, om, lucru, pom, stea, soare, picătură de apă, pentru că în clipa în care am bestemat, blestemul se întoarce peste noi. Când blestemi, îl obligi pe Dumnezeu să oprească anumite sentințe, și le dai tu! Și în momentul când ai blestemat tu și nu mai dă El sentința, răspunzi tu de urmările sentinței pe care trebuia să le dea Dumnezeu. Așa că, mai ușor cu aruncatul vorbelor de clacă din gura noastră!
Să-ți spun un caz ca să te minunezi. Odată, pe când eram la Schitul Nou, o femeie mi-a scris următoarea scrisoare: „Părinte Haralambie, vă rog, faceți rugăciune pentru bărbatul meu. În ultima vreme vine acasă târziu şi pe lângă aceasta se mai poartă şi urât cu mine. Bănuiesc că s-a încurcat cu cineva şi mă […]
Era o zi toridă și prăfuită de vară, acum aproape două mii de ani. Mântuitorul Iisus Hristos mărșăluia prin praful pustiei Iudeei, însoțit de ucenicii Săi. Deodată apăru un grup de oameni ciudați, toți cu pietre în mâini. Începură să strige: „Huo.. tu , cel ce strici Legea, la moarte cu tine”! Aruncară pietre, dar […]
