Să nu blestemăm ac, ață, fir de praf, animal, om, lucru, pom, stea, soare, picătură de apă, pentru că în clipa în care am bestemat, blestemul se întoarce peste noi. Când blestemi, îl obligi pe Dumnezeu să oprească anumite sentințe, și le dai tu! Și în momentul când ai blestemat tu și nu mai dă El sentința, răspunzi tu de urmările sentinței pe care trebuia să le dea Dumnezeu. Așa că, mai ușor cu aruncatul vorbelor de clacă din gura noastră!
Să-I mulțumim lui Dumnezeu că este bun și îndurat, Și câte noi cerând la El, ne-a ascultat și ni le-a dat. Prezența Lui e peste tot; ne vede și ne-aude. Cerșind la bunătatea Lui, ne dă cu mult mai multe. Ne vede gânditori de ziua următoare și ne întrebăm: Cum va mai fi? El pune alinare. […]
Unul dintre părinţii ruşi, un mare psiholog de altfel, spunea că nu e obligatoriu să iai cu tine copilul la biserică în fiecare zi. Copiii trebuie duşi la Biserică zâmbind!
