Vezi păcatul pe care l-ai săvârșit și pocăiește-te

2179

Păcatele nu se șterg nici cu trecerea timpului, nici dacă cineva spune pur și simplu, în rugăciunea lui: „Doamne iartă-mă pentru că am păcătuit!”.

Tema aceasta este mult mai serioasă și omul trebuie să o rezolve responsabil, nu prin dispoziție bolnăvicioasă. Predomină opinia că, prin cele pe care le spunem noi, duhovnicii, îi facem pe oameni să se simtă vinovați și având sentimente de vinovăție, se îmbolnăvesc psihic. Nimeni nu pățește nimic, din contră, se izbăvește, atunci când reușește să își vadă păcatul.

Ai păcătuit? Vezi păcatul pe care l-ai săvârșit, nu-ți fie teamă să-l vezi, și pocăiește-te. Dacă te pocăiești, sufletul tău se izbăvește. Cel ce se teme, în adâncul lui nu se pocăiește cu adevărat. Simte că a păcătuit, dar nu vrea să se pocăiască, nu vrea să recunoască, să se smerească în fața lui Dumnezeu și să ceară mila lui Dumnezeu. Vrea să aibă chipul curat. Însă în fața lui Dumnezeu nimeni nu poate avea așa ceva. Acolo unde există pocăință adevărată, acolo unde există spovedanie sinceră, nu mai există sentimente de vinovăție care-l presează pe om și-i creează complexe și stări psihopatologice.

Din Arhimandrit Simeon Kraiopoulos, Sufletul meu, temnița mea, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Bizantină, București, 2009, p. 128-129


Articole Asemănătoare
2886

Nu se poate să devenim desăvârşiţi fără suferinţă

In vremurile de odinioară, eremiţii obişnuiau să se trezească la miezul nopţii şi să săvârşească slujba de noapte. În continuare, dimineaţa, după ce se lumina de ziuă, săvârşeau Dumnezeiasca Liturghie. Chiar şi acum, la multe mănăstiri de la Sfântul Munte, slujba de dimineaţă, în special Liturghia, începe abia după ce răsare soarele. Deja la ultima […]

    Articole postate de același autor
    1693

    Omul ‒ rănit de patimi, vindecat de lucrarea virtuților

    Așa cum cel care se află pe patul morţii nu se preocupă de spectacolele de teatru, la fel şi cel care se tânguie cu adevărat evită viaţa în desfătări. Aşa cum săracul, văzând comorile împărăteşti, îşi dă seama mai mult de sărăcia lui, la fel şi cel care cercetează virtuţile sfinţilor mari dobândeşte cuget mai […]