În aceste zile, pline de forfotă la final de an calendaristic, lumea pare mai agitată, mai grăbită și preocupată să încheie o etapă a vieții.
Poate că, dacă nu ar exista aceste treceri – fie ele și simbolice – dintr-un an în altul, nu ne-am mobiliza atât și nu am duce la bun sfârșit mai multe lucrări începute sau rămase în desfășurare.
În acest context al grabei și al bilanțului, suntem chemați să ne oprim puțin și să privim mai atent la ceea ce contează cu adevărat.
Suntem în ultima fază a postului, care, după revelion, se intensifică, astfel încât ultima săptămână devine mai strictă, mai ales ziua din ajunul Nașterii Domnului.
Cât de frumos ar fi să postim cu mai multă osârdie, gândindu-ne cât de bineplăcut este în fața Domnului să ne vadă cu mai multă râvnă pentru El.
Doar așa vom putea simți bucuria sărbătorii, depunând efort nu doar în pregătirile exterioare, cât mai ales în nevoința lăuntrică.
Avem, în aceste zile, bunul prilej de a bucura cât mai multă lume: adunând daruri pentru alții mai triști, vizitând pe cei care așteaptă demult să le treacă cineva pragul sau chiar hrănind o vietate lipsită de ajutor.
Bucuriile adevărate se zidesc din lucruri mărunte, dar izvorâte dintr-o inimă mare.
Pr. Octavian Moșin
