„dacă s-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele lui Irod împărat, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, zicînd: Unde este împăratul Iudeilor Cel ce s-a născut?…ca să ne închinăm Lui” (Mt. 2, 1-2). Noianul aşteptărilor omenirii pe care le anunţase prorocii cu sute sau chiar mii de ani în urmă, în care intrau luminate de speranţe, atît dorinţele patriarhilor şi drepţilor Testamentului Vechi, cît şi minunea mîntuitoare mult rîvnită de strămoşii noştri Adam şi Eva, ajunse-se la deznodămînt. A sosit ziua cea mare a Naşterii Mîntuitorului lumii, Domnului nostru Iisus Hristos. E un prilej de nesfîrşită bucurie, transmisă peste veacuri şi ajunsă pînă la noi cu care, îngăduiţi-mi, stimaţi creştini, să Vă felicit din toată inima:
HRISTOS SE NAŞTE, SLĂVIŢI-L!
HRISTOS DIN CERURI, ÎNTÎMPINAŢI-L!
Dacă pruncul Ioan în pîntecul maicii sale, Elizaveta, a săltat, bucurîndu-se, cînd s-a apropiat de ei Maria, Maica Domnului, (Luca 1.41.), cu atît mai mult nouă, care-L vedem şi simţim astăzi cu întreaga fiinţa noastră pe Hristos Cel ce Se naşte, făcîndu-se asemenea nouă, ni se cuvine să săltăm de fericire, prăznuind Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută ( ), ce covîrşeşte toată mintea omenească.
E cu neputinţă pentru noi, oamenii, să pătrundem în miezul Tainei naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, întru care cu anevoie se suie gîndurile omeneşti şi care nu se poate vedea lesne nici cu ochii îngereşti (Acatistul M.D.). Sufletul nostru însă, aciastă minune dumnezeiască care vădeşte prezenţa Lui permanentă în noi, ne deşteaptă şi ne mobilizează virtuţile, spre a-I ieşi în întîmpinare chiar astăzi, în peştera umedă şi întunecoasă unde S-a născut. Nu vă împotriviţi, fraţilor, acestei chemări ce izvorăşte din adîncul firii omeneşti, unde sălăşluieşte Hristos. Lăsaţi atmosfera sărbătorii să vă cucerească sufletele şi întreaga firea voastră.
IUBIŢII MEI FRAŢI ŞI SURORI!
Bucuria sărbătorii Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos nu trebuieşte neglijată, ci dimpotrivă, trebuieşte vestită, trebuieşte cîntată, trebuieşte purtată din casă-n casă, dusă de la om la om, mai ales copiilor noştri. Mulţi dintre ei sunt abandonaţi şi în permanenţă supuşi riscului de a fi înstrăinaţi de Hristos-Mîntuitorul, sosit la noi prin peştera Betleemului spre mîntuirea lumii. Vorba e că multe din proiectele guvernamentale din ţara noastră Republica Moldova continuă să promoveze pseudovalori şi pseudodrepturi păgubitoare de suflet, ignorîndu-se totalmente tradiţiile creştineşti şi obligaţiunile morale sănătoase.
Aceste imitaţii ale noului mod de viaţă impus, de cele mai multe ori, de cei fără de Dumnezeu din străinătate, sînt străine felului nostru de a fi şi ţintesc tocmai sufletul fragil şi încă nematurizat al copiilor noştri, descumpănindu-l, şi astai, ca să nu spun ceva mai regretabil.
Slujba bisericească din ziua Naşterii Domnului î-L cîntă, şi î-L slavosloveşte pe micuţul Prunc nou-născut, îndemnîndu-ne şi pe noi să-i acoperim cu dragoste şi grijă pe copiii noştri, cinstind astfel a noastră tradiţia milenară. Veniţi, rogu-Vă, în această zi cu copiii voştri la Sfînta Biserică, la Hristos Cel Nou-Născut şi oferiţi-le prilejul să vorbească cu El, să se înrudiască cu EL cu respiraţia, cu lumina ochilor. Căci numai cu şi prin Hristos vor putea, cînd vor creşte mari, să devină cetăţeni ai cerului, ai veşniciei. Luaţi aminte, fraţi creştini: copiii voştri sunt un dar de la Dumnezeu, şi nicidecum nu-s proprietate a statului, cum s-ar pretinde, şi mai întîi D-voastră, părinţilor ce i-aţi născut,vă aparţine dreptul şi datoria să-i educaţi în spiritul credinţei noastre strămoşeşti: Lăsaţi copiii să vină la mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este împărăţia cerului (Mc. 10.14.) zice Hristos.
STIMAŢII MEI FII DUHOVNICEŞTI,
naştrea mult-aşteptată a unui copil într-o familie devine prilej de sărbătoare , în centrul atenţiei căreia stă pruncul şi părinţii lui, diosebit mama, care l-a purtat sub inimă apoi l-a adus pe lume. Ea devine destinatarul elogiilor şi recunoştinţelor exprimate de cei, ce sincer se bucură împreună cu ea, prevestindu-i-se, totodată, şi un sprigin la bătrîneţe.
Tot aşa e perceput şi ineditul eveniment al Naşterii după trup a Mîntuitorului lumii-Domnul nostru Iisus Hristos care vine la noi, oamenii, să ne slobozească din robia păcatului cu preţul propriei vieţi.
Atît la începutul vieţiiLui pămînteşti — în peşteră, cît şi la sfîrşitul ei – pe cruce, lîngă Fiul Ei şi Mîntuitorul nostru stă Maica Lui – Pururea Fecioara Maria care a legat pămîntul de cer şi pe om de Dumnezeu.
Ei mai întîi de toate, se datoarează bucuria acestei strălucite sărbători şi, iată de ce ni se cuvine nouă, fraţilor, să-I închinăm ofranda recunoştinnţelor noastre, pentru ce Vă îndemnăm să-I cîntăm aşa:
Bucură-te, Cea prin care răsare bucuria;
Bucură-te, Cea prin care piere blestemul;
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei;
Bucură-te, înălţime, întru care anevoie se suie gîndurile omenesti;
Bucură-te, adîncime, care nu te poţi vedea lesne cu ochii îngeresti;
Bucură-te, că eşti scaun împăratului;
Bucură-te, că porţi pe Cel ce poartă toate;
Bucură-te, steaua, care araţi Soarele;
Bucură-te, pîntecele dumnezeieştii întrupări;
Bucură-te, cea prin care se înoieşte făptura;
Bucură-te, cea prin care prunc se face Făcătorul;
Bucură-te, Maică, pururea Fecioara!
Fie ca pacea dumnezeiască, mila şi binecuvîntarea Lui Hristos Cel nou-născut, precum şi harul cel atot sfinţitor a Duhului Sfînt, să dăinuiască peste noi, oameni, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale şi ale tuturor sfinţilor. Amin.
+Marchel, EPISCOP DE BĂLŢI ŞI FĂLEŞTI, Naşterea Domnului,mun. Bălţi, 2016/2017
