Har vouă, pace și bucurie de la Hristos Cel înviat din morți,
iar de la noi, arhierești binecuvântări,
dimpreună cu străvechiul salut:
Hristos a înviat!
Învierea lui Hristos este Lumină pentru viaţa noastră
,,Din moarte la viață
și de pe pământ la cer,
Hristos-Dumnezeu
ne-a trecut pe noi”
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Într-o atmosferă de înviere duhovnicească, de bucurie și prăznuire, ne învrednicim și anul acesta să sărbătorim împreună Învierea Domnului nostru, și să repetăm ,,cu inima și cu buzele” imnul de biruință ,,Hristos a înviat”. Acest strigăt este lumina care spintecă întunericul vieții noastre pământești, este raza care transformă universul. Acest adevăr dă oricât s-ar părea de paradoxal, un preț acestei vieți. Purtând lumânări, în dangăt de clopote, cântări de slavoslovire, schimburi de urări, obiceiuri praznicale, ne exprimăm bucuria și credința în Învierea Domnului, în acest eveniment istoric unic și universal cu o semnificație teologică incomensurabilă. Învierea Domnului este evenimentul fără pereche în istoria lumii. Sfintele Paști sunt o sărbătoare care nu se sfârșește niciodată. În fiecare duminică se repetă sărbătorirea Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, la fiecare Sfântă Liturghie este și o sărbătorire de Paști. Paștile sunt veșnice, Ortodoxia este o sărbătorire de Paști. Minunea Învierii Domnului din morţi, a treia zi după aşezarea Trupului Său în mormânt, a schimbat total direcţia vieţii noastre. Acesta este cel mai mare eveniment din istorie. Învierea lui Hristos este sărbătoarea întregii lumi creștine, însă nicăieri nu este atât de luminoasă ca în Ortodoxie. Este ceea ce difirențiază creștinismul de orice altă religie. Celelalte religii au capi muritori, în vreme ce Capul Bisericii este Hristos (Col.1, 18-19), Care a înviat din morți. Viața și Învierea sunt oferite doar prin Iisus Hristos, Cel care a călcat pe moarte și pe puterea asupra oamenilor. Începând din prima noapte a învierii lui Iisus Hristos şi până astăzi spunem cu profeţii şi cu apostoli: "Unde este moarte, biruinţa ta? Unde este moarte, boldul tău înveninat? (cf. Os 13,14; 1Cor 15,55)? Căci, după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos" (1Cor 15,22). De aceea, putem spune cu sfântul Ignaţiu din Antiohia înainte de a suferi martiriul: "Pe Iisus îl caut, pe el care a murit pentru noi; pe Isus îl vreau, pe el care a înviat pentru noi"! Acesta este motivul pentru care ar trebui să nădăjduim doar în El și în învățăturile Sale. Credința în Hristos duce la Înviere, la Învierea noastră, a tuturor, în timp ce punerea în practică a credinței și a învățăturilor Sale ne îndreaptă spre mântuire, dăruind puterea de a ne confrunta cu fiecare provocare a lumii în care trăim. Însă, dacă nu ar fi înviere a morţilor, viaţa omului, ca fiinţă raţională, liberă şi iubitoare, s-ar reduce la un orizont biologic limitat, care se termină la mormânt. Fără înviere, toate idealurile omenirii de adevăr, dreptate, bunătate şi iubire sinceră rămân fără suport etern şi fără sens existenţial. În această privinţă Sfântul Grigorie de Nyssa se întreabă: „Dacă nu este înviere ce folos avem din dreptate, şi din adevăr, şi din bunătate, şi din tot binele? (…) Dacă înviere nu este, ci sfârşitul vieţii este moartea, atunci îngăduinte-mi sunt învinuirile şi hulele; (…) călcătorul de jurământ neîncetat să-şi calce jurământul, (…) altul să mintă cât voieşte, fiindcă adevărul nu are nici o roadă; nimeni să nu-l miluiască pe cel sărac, căci nerăsplătită rămâne mila, (…) dacă nu este înviere atunci nu este nici judecată, atunci şi frica lui Dumnezeu este izgonită, iar unde frica nu dăruieşte înţelepciune, acolo dănţuieşte diavolul cu păcatul. Foarte potrivit a scris David către unii ca aceştia psalmul acela: «Zis-a cel nebun întru inima lui: Nu este Dumnezeu! Stricatu-s-au şi s-au urâţit întru uneltiri» (Psalmul 13, 1)”. Dar pentru că este înviere, spune Sfântul Grigorie, „morţii îşi vor recăpăta sufletele, fiecare se va scula spre a răspunde pentru cele făcute în viaţă, fiind alcătuit aşa cum era mai înainte, din suflet şi trup”.
Învierea lui Hristos a însemnat înnoirea firii omenești, replămădirea neamului omenesc și trăirea realității eshatologice. Sunt multe religii în lume, dar toate sunt neputincioase în fața morții trupești și duhovnicești. Numai creștinii au un Mântuitor, Care a Înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și le-a dăruit viața veșnică. Credința în înviere stă la temelia creștinismului. Învierea lui Hristos reprezintă îndumnezeirea omului. Când zicem cu credință ,,Hristos a Înviat”, afirmăm implicit: ,,Noi toți vom învia!”. Dreptatea lui Dumnezeu se împlinește în biruința iubirii asupra urii, a sfințeniei asupra păcatului, a adevărului aspura minciunii și a vieții asupra morții. Învierea lui Hristos este un fapt simplu și evident, precis și real. Până la Înviere, toţi oamenii au stat „în întuneric şi în umbra morţii“ (Isaia 9, 1), fără a avea perspectiva unei continuităţi a vieţii dincolo de mormânt. Până la Îvierea Domnului, moartea era o adoua natură a omului; prima era viața, iar ce-a de a doua era moartea. Omul se abișnuise cu moartea ca și cu ceva natural, căci prin păcat el a devenit muritor și mărginit. Dar prin Învierea Domnului-Om, Iisus Hristos natura omenească a fost condus în mod difinitiv pe calea nemuririi și a devenit chiar înfricoșătoare pentru moarte. Nemurirea adevenit pentru om ca o a doua lui natură, iar moartea este antinaturală, pentru că omul prin Învierea Domnului este veșnic. Acest adevăr îl descoperim în Slujba Învierii: ,,Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, astăzi mă ridic împreună cu Tine. Cel ce ai înviat. Răstignitu-m-am împreună cu Tine. Însuți împreună mă preamărește, Mântitorule , întru Împărăția Ta”. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur, triumfând de bucurie, zice: ,,Sculatu-S-a Hristos și au căzut diavolii. Înviat-a Hristos și se bucură îngerii. Înviat-a Hristos și viața stăpânește. Înviat-a Hristos și nici un mort nu este în groapă, că Hristos, sculându-Se din morți, începătură învierii clor adormiți S-a făcut”. Între Învierea Domnului Hristos și Învierea noastră este un raport strâns ca de la cauză la efect. Sfântul Ioan Gură de Aur exclamă dimpreună cu noi în noaptea învierii: ,,A înviat Hristos și nici un mort nu mai este în morminte”. Învierea din morţi a Mântuitorului Iisus Hristos, pe care o prăznuim, confirmă nişte adevăruri non-negociabile, nişte învăţături pe care, în timpul activităţii Sale pământeşti, Dumnezeu le-a proclamat tuturor: că viaţa nu are sfârşit, iar după moarte urmează o altă viaţă, în lumea de dincolo de materie, în alt plan existenţial, că există o Judecată a noastră, a fiecăruia în parte. Ne spune şi Sf. Apostol Pavel: „Este rânduit oamenilor ca odată să moară, iar după aceea să fie judecata!“ (Evrei 9, 27).
Drepmăritori Creștini,
Să lăsăm de-o parte, iubiții mei, ura sau reproșurile pe care le păstrăm în noi de ani de zile adânc înrădăcinate, tăria cu care răstălmăcim lucrurile, vechile răzbunări și antipatii. Domnul care S-a răstignit pentru noi a înviat pentru toți oamenii, și pentru noi, dar și pentru prietenii și dușmanii noștri.
A rupt zapisul păcatelor întregii lumi, ca să readucă dragostea și viața, ca să șteargă cu totul orice dușmănie. Îndepărtând piatra mormântului a dărâmat și toate despărțiturile din relațiile oamenilor unii cu alții și cu El Însuși. A nimicit dezbinările. O Biserică fără iertare este o credință în Hristos din care lipsește mila. Iar o credință în Dumnezeu în care nu există milă este o negare a Învierii Lui. De aceea și ”Hristos a înviat!” presupune ”să iertăm toate pentru Înviere”, să iertăm și să fim iertați cu toți și pentru toate, căci Hristos a înviat, și ”unul pe altul să ne îmbrățișăm”, unul pe altul să ne îmbrățișăm duhovnicește și în dragoste. Nu mai avem dușmani. Toți suntem frați iubiți. „Sărbătoarea şi praznicul acesta n‑au nevoie de bani, nici de cheltuieli, ci de o voinţă bună şi de unsuflet bun (…). Aici nu se vinde nimic trupesc. Aici «se vând şi se cumpără» predicarea cuvintelor dumnezeieşti, rugăciunile părinţilor, binecuvântările preoţilor, înţelegerea, pacea, unirea. Duhovniceşti sunt darurile, duhovnicesc este şi preţul! (…) Să prăznuim praznicul acesta prea mare şi strălucit, în care a înviat Hristos! Să‑l prăznuim cu bucurie, dar şi în cuvioşie! A înviat Hristos şi cu El a înviat întreaga lume!El a înviat sfărâmând legăturile morţii!“. Şi noi vom învia!
Vă îmbrățișez cu părintească dragoste și dorindu-vă sărbători fericite, vă zic:
Hristos a înviat!
Și fie bogate milele lui Dumnezeu. Cu urări pascale și multă dragoste în Hristos cel înviat,
+ PETRU
Prin harul lui Dumnezeu
EPISCOP DE UNGHENI ŞI NISPORENI
