– Parine, Slavă Domnului, oleacă de bani de moarte am, vreo două prosoape, haine mi-am pregătit..
– Domnule, nu în asta constă pregătirea de moarte! Și cum e posibil să te temi tu de preot pe patul de moarte, când ăla de fapt ar trebui să fie ultimul care pecetluiește viața! Sau alte nebuneli din capul oamenilor:
– Părinte, să țineți lumânarea aprinsă! Părinte să traga clopotul…
Astea sunt treburile bisericii și știe biserica cum și cum trebuie sa facă! Pentru ca de aceea stă preotul de la 5 dimineața în picioare și pune acolo „o căruță de particele” tocmai ca acelea să aiba comuniune cu clopotul tău, cu ștergarul tău, cu lumânarea ta..
Dar pe mine mă intreseaza ce comuniune a avut el, cu Dumnezeu cât a trait, pentru că degeaba îi punem noi ștergarul frumos și coliva frumoasa, dacă el nu va avea parte de ea! În momentul în care tu, n-ai auzit de biserică cât ai trait, dar vrei să mori împărtășit, exact atunci le face satana pe dos, ca să nu ajungi să te împărtășești. Tocmai ca să-ti pierzi și ultima plata!
