Omule

505

O lăcomie crâncenă, nebună.
Adună, omule, adună,
Căzneşte, fură, surpă şi omoară,
Îţi trebuiesc putere şi comoară,
Îţi trebuiesc palate şi veşminte,
Să-ţi zacă-n ele hoit şi oseminte.
Morminte, omule, morminte.

Avidă mâna ta se strânge.
Storci aur şi se scurge sânge.
Nădejde, sânge, har, ca un burete,
Le soarbe aurul cu sete,
Şi-n beciul tău zidit înghiaţă
Neprihănita oamenilor viaţă,
Avântul, bucuria, puse bine
De stârvul tău, păstrate pentru tine.

Îmi e ruşine, omule, îmi e ruşine.

Tudor Arghezi


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
5092

Băncile școlii, banii și un părinte adecvat

Istorioara aceasta a povestit un prieten vechi de-al meu, care deținea o afacere destul de profitabilă, dar prin felul său, nu arăta ca un businessman împlinit, purta haine obișnuite, de obicei pantaloni sportivi, un tricou și se deplasa cu bicicleta sau pe jos. La școală, unde învăța fiica sa, un grup de părinți a decis să schimbe băncile din […]

Articole postate de același autor
867

Să-I mulțumim lui Dumnezeu!

Să-I mulțumim lui Dumnezeu că este bun și îndurat, Și câte noi cerând la El, ne-a ascultat și ni le-a dat. Prezența Lui e peste tot; ne vede și ne-aude. Cerșind la bunătatea Lui, ne dă cu mult mai multe. Ne vede gânditori de ziua următoare și ne întrebăm: Cum va mai fi? El pune alinare. […]