Omule

512

O lăcomie crâncenă, nebună.
Adună, omule, adună,
Căzneşte, fură, surpă şi omoară,
Îţi trebuiesc putere şi comoară,
Îţi trebuiesc palate şi veşminte,
Să-ţi zacă-n ele hoit şi oseminte.
Morminte, omule, morminte.

Avidă mâna ta se strânge.
Storci aur şi se scurge sânge.
Nădejde, sânge, har, ca un burete,
Le soarbe aurul cu sete,
Şi-n beciul tău zidit înghiaţă
Neprihănita oamenilor viaţă,
Avântul, bucuria, puse bine
De stârvul tău, păstrate pentru tine.

Îmi e ruşine, omule, îmi e ruşine.

Tudor Arghezi


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
4453

Duminica a 12 – dupa Rusalii (tanarul bogat) – Predica a Arhim. Ioil Konstantaros

Există oameni care susţin că doar unele filozofii sociale şi mişcări politice au putut vorbi şi continuă să poată vorbi despre modul în care bogăţia schimbă structura socială şi degradează personalitatea omului. Desigur, dacă cineva are posibilitatea şi are curajul să privească dincolo de suprafaţa lucrurilor şi să distingă sensurile din frazele declaraţiilor pompoase, se […]

Articole postate de același autor
424

Oricât de păcătoşi am fi noi, rugăciunea aceasta ne curăţeşte când o zicem din inimă

Sfântul Ioan Carpatiul zice că atunci când rostim rugăciunea lui Iisus, adică „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!” la fiecare chemare a Sfântului Său Nume Domnul ne răspunde în chip tainic: „Fiule, iertate să-ţi fie păcatele tale!” iar Sfântul Ioan Gură de Aur zice că oricât de păcătoşi am fi noi, […]