O lăcomie crâncenă, nebună.
Adună, omule, adună,
Căzneşte, fură, surpă şi omoară,
Îţi trebuiesc putere şi comoară,
Îţi trebuiesc palate şi veşminte,
Să-ţi zacă-n ele hoit şi oseminte.
Morminte, omule, morminte.
Avidă mâna ta se strânge.
Storci aur şi se scurge sânge.
Nădejde, sânge, har, ca un burete,
Le soarbe aurul cu sete,
Şi-n beciul tău zidit înghiaţă
Neprihănita oamenilor viaţă,
Avântul, bucuria, puse bine
De stârvul tău, păstrate pentru tine.
Îmi e ruşine, omule, îmi e ruşine.
Tudor Arghezi
