Actualitate

Omul începe să moară sufleteşte de când începe să nu-i mai pese de Dumnezeu

89

Părintele Ioanichie Bălan: Ce ne învaţă Biserica Ortodoxă despre moarte? De când începe omul să moară? Ce înseamnă moartea spirituală?

Părintele Dumitru Stăniloae: Biserica Ortodoxă învaţă că omul începe să moară sufleteşte de când începe să nu-i mai pese de Dumnezeu. Nepăsarea de Dumnezeu îl face să nu-i mai pese nici de oameni. El este în stare să facă orice rău semenilor săi, să nu se mai simtă obligat la nici un bine faţă de ei. Cel păcătos a murit sufleteşte, a devenit aspru, nesimţitor. El poate părea că se interesează de oameni sau că luptă pentru ei, dar de fapt el se foloseşte de ei pentru sine. Lucrul acesta se vede numai la o anumită vreme.

Viaţa adevărată nu o are omul decât în iubirea simţitoare, dezinteresată faţă de alţii, care-şi are izvorul în credinţa lui Dumnezeu. Omul acesta e mort sufleteşte, pentru că e uscat prin egoismul său. Orizontul lui e îngustat. Viaţa lui e lipsită de sens, de vibraţie nobilă. Ea se manifestă în izbucniri de poftă, de mânie, urmate de dezamăgiri, ca să înainteze într-o mare tristeţe sau disperare.

Din Ieromonah Ioanichie Bălan, Convorbiri duhovniceștiEpiscopia Romanului și Hușilor, vol II, 1984, p. 64-66


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
973

Nu trebuie să căutăm cinstire de la oameni

Cum poţi scăpa de complexul de inferioritate? – Complexul de inferioritate este o formă a mândriei. Nu trebuie să căutăm cinstire de la oameni. Căci, dacă dorim laudă de la oameni, nu vom fi în stare nici măcar să credem în Domnul. Dar dacă în tot ce facem, în toată viaţa noastră, căutăm să împlinim poruncile Lui, atunci, încetul cu […]

Articole postate de același autor
3292

O dragoste învingătoare de moarte

Vișinul. E tot ce mă ține în viața aceasta. E singurul care-mi ascultă și sprigină singurătățile. E unicul care-mi cunoaște voile toate pe dinafară. E prietenul.E stăpînul.E rugăciunea. E păcatul. E iubirea.E Ana. E Țara.E tot ce este și sînt. E clipa mea de vecie. E vișinul meu . Iată-l iarăși, ca o vedenie, cu […]