De mai mulți ani ne-am atașat de părintele Gheorghe Popovici, vrednic slujitor din parohia ”Sfântul Nicolae” din satul Sărățica Nouă, raionul Leova. Sfinția Sa a ajuns la o venerabilă vârstă, apropiindu-se de 90 de ani, dar, cu regret, în ultima perioadă a trecut prin câteva crize de sănătate.
Astfel, fiindu-ne frică să nu-l pierdem, dar și să reușim a ne cere iertare, ne-am deplasat cu familia într-o vizită de suflet la dragul nostru părinte.
Marea bucurie ne-a fost că l-am găsit destul de lucid în prima zi de primăvară, pe care a numit-o cu ”dinți”, căci e vreme amăgitoare, ba cald, ba rece și de aici o serie de boli. Dânsul presimțea că venim, spunându-ne că ne aștepta din zori.
Celor care n-au auzit de părintele Gheorghe vă spunem că e un preot cu multă râvnă. Acum două decenii s-a statornicit la Sărățica, unde a construit o biserică din talpă și unde săptămânal se adună sute de oameni, care vin la părinte după sfat și ajutor.
Când am ajuns întâia oară în această localitate, era zi de miercuri. Credeam că nimeni nu știe de această biserică de la ”capătul lumii”. Însă mulțime de oameni, adunați din toate colțurile republicii, erau veniți la rugăciune.
M-a surprins simplitatea și bunăvoința părintelui, care deși nu mă cunoștea, mi-a rostit numele și mi-a spus de unde vin, dar mai cu seamă cu ce probleme am ajuns la el.
Deși nu credeam că avem preoți clarvăzători, părintele mi-a răscolit în suflet, povestindu-mi atâtea lucruri, care reprezentau realități ale vieții mele.
Auzisem că se întâmplă multe minuni pe acest loc binecuvântat: s-a arătat Maica Domnului, Sf. Serafim de Sarov, a nins în toiul verii deasupra bisericii, în timpul slujbei pe umărul părintelui s-a așezat o ”pasăre măiastră” ș.a. Povestiri cu nenumărate acte miraculoase curg din gurile credincioșilor ajutaţi de Dumnezeu şi atașați de acest sfânt locaș, dar și de părintele Gheorghe.
Lumea îl vizitează și astăzi, deși nu mai slujește de câteva luni.
De rând cu binecuvântarea pe care am primit-o, am spicuit și câteva vorbe și sfaturi de-ale părintelui:
”Am bucurie că m-o pus Dumnezeu pe picioare, pentru ca să ne întâlnim din nou. Toată viața am slujit. Să știți: preotul nu slujește doar pentru el, dar și pentru lume și cu toată lumea ˗ pentru Dumnezeu.
Noi, preoții, doar îndemnăm creștinii să se roage, dar fiecare trebuie să-și facă tema pentru acasă. Fiecare trebuie să-și aibă pravila sa și să ceară iertare de la Domnul. Răul se șterge doar cu lacrimi de pocăință.
Tare multă lume-i bolnavă și rătăcită. Câți au venit doar pe aici! Domnul i-o adus! Am cerut ca El să se milostivească asupra lor. Și s-au vindecat doar cei care s-au încrezut în Domnul și și-au îndreptat viața…
În lipsa credinței se scurtează viața… parcă se apropie sfârșitul… nu spun că asta va fi mâine, că nu-i de spus… Bojica știe!
Lumea nu se mai iubește… e mare jale… dacă nu vom reveni la dragoste ne vom pierde…
Vreau să mai trăiesc oleacă, pentru că viața e frumoasă, dacă o trăiești cu Domnul…”.
Aceste sfaturi ne sunt date spre luare aminte. Să lucrăm sfințenia, asta e chemarea noastră creștinească!
Preot Octavian Moșin
Alături de părintele Gheorghe, urându-i mulţi ani!
