Trebuie să te osteneşti şi să fii osârduitor, nu să îţi faci griji. Osteneşte-te şi fii osârduitor pentru adevărul şi sfinţenia lui Dumnezeu, şi aruncă grija ta spre Domnul. El vrea de la noi ceea ce este în puterea noastră, nu ceea ce este doar într-a Lui. Mântuitorul a zis: „Cine dintre voi poate, îngrijorându-se, să adauge staturii sale un cot?” Aşadar, cu deplină încredere în Făcătorul nostru să săvârşim lucrarea dată nouă şi să nu ne îngrijim de tot ce va veni şi de tot ce poate veni. Mai mult face o picătură de rugăciune decât o mare de grijă. Mai ales, trebuie să nu ne facem griji cu deznădejde pentru Biserica lui Dumnezeu. Dacă este cineva, în această lume, ce are asigurată biruinţa finală, aceea este Biserica lui Hristos. „Şi porţile iadului nu o vor birui.”
Sfântul Grigore Dialogul, descriind Biserica din vremea sa, o compară cu „o luntre veche, sfărâmată de furtună, în care intră apă din toate părţile, fiindcă scândurile ei sunt putrede şi roase de zilnicele talazuri”. Asupra oamenilor erau atunci necazuri grele: foamete, boală, războaie, deznădejde; în urma deselor războaie, poporul era împuţinat, pământul lăsat în părăsire; nimeni nu mai voia să se căsătorească, fiindcă toţi gândeau că sfârşitul lumii este aproape. Aşa era starea Bisericii acum douăsprezece veacuri. Sfârşitul însă n-a venit; starea s-a îndreptat; Biserica s-a întărit şi s-a lărgit. Dacă omul ar fi cârmaciul corăbiei Bisericii, viforul ar fi nimicit-o cu totul – însă cârmaciul Bisericii, atunci şi acum, este Atotputernicul Duh al lui Dumnezeu.
Din Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, volumul II, Editura Sophia, Bucureşti, 2003, p. 266-267
