Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit săraca.
Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.
Părintele Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 202
„Numele pe care îl scrijeleşti pe scoarţa unui copac se va mări, va creşte odată cu el. La fel şi inima copilului tău. Ceea ce scrijeleşti în anii lui de gingăşie vei citi în cei care vor urma.” (Sfântul Paisie Aghioritul) În aceasta dimineața, în parohia Ghidighici, necătând la ploița, a fost săvârșită Sfânta Liturghia, […]
Cea mai sinistră rugăminte pe care am auzit-o vreodată, mi-a fost adresată de o soacră mare înaintea unei cununii: – Părinte, vă rugăm mult, să faceți o slujbă ceva mai scurtă, pentru ca mirii să aibă timp de ședința foto. – Bine, i-am zis. Așa vom face. Și i-am făcut o slujbă scurtă, rostită literă […]
