Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit săraca.
Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.
Părintele Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 202
Cum ne păzește Domnul pe noi, preoții, de propriile noastre greșeli, de împrăștiere, de neatenție, iar uneori și de prostie. Există în Biserică o dispoziție strictă: în cursul unei zile, într-o biserică, pe o Sfântă Masă, se poate săvârși doar o singură Sfântă Liturghie. La noi în, Mănăstirea Întâmpinării, monahii iubesc foarte mult slujbele de […]
Un ţăran, cam rău la suflet, a găsit într-o zi pe păşunea sa vaca vecinului. Mânios, omul a luat animalul la bătaie, după care l-a legat şi l-a dus înapoi, spunându-i vecinului său: – Dacă mai găsesc o singură dată vaca ta la mine-n grădină, să ştii că o bat şi mai rău, ai auzit? […]
