Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit săraca.
Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.
Părintele Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 202
Zice cineva: „Eu îl iubesc pe Dumnezeu, dar duminica dorm.” Ei cum îl iubeşti? Dumnezeu te-a iubit şi ţi-a arătat aceasta. Cum ţi-a arătat-o? S-a răstignit pe Golgota pentru tine, Şi îţi spune: „Copilul meu, te iubesc până la moarte”. Te iubesc până la sânge. Tu mă iubeşti?”. „Da, te iubesc”. „Atunci tu ce faci […]
Un discipol şi-a întrebat într-o zi maestrul: „Ce trebuie să ştiu pentru a ajunge într-o zi acolo unde îmi doresc?” „Să ştii să iei decizii bune, decizii bune, decizii bune”, răspunse maestrul. „Şi cum învăţ asta?” „Experienţă, experienţă, experienţă…”. „Şi cum câştig experienţă ?” „Decizii proaste, decizii proaste, decizii proaste…,” încheie maestrul. Aşadar Petre Ţuţea […]
