Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit săraca.
Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.
Părintele Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 202
Biserica scoate suflete din iad prin puterea liturghiei şi a parastasului, dar cu o singură condiţie: Cel care a murit să fi murit cu nădejdea învierii şi a vieţii veşnice! Am spovedit oameni care nu au fost la biserică dar sunt morali şi buni din fire, dar m-am mirat când am găsit oameni care calcă […]
După cum orice creştin are neapărată nevoie, când pierde pacea inimii, să facă orice spre a şi-o recâştiga, tot astfel trebuie să ştie că nu-i raţional şi drept ca vreo întâmplare a lumii să-l robească, întristeze sau să-i tulbure această pace. Da, se cuvine a ne mâhni pentru păcatele noastre, dar cu o întristare paşnică, […]
