Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit săraca.
Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.
Părintele Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 202
Vine dăunăzi o mătușă năcăjită. Mă uitam, măi, cum i-aduce Dumnezeu! Ea săraca zice: – Aș pune 40 de Liturghii, dar n-am bani de drum! Vă dau un șervețel! Numai cu atât a venit, cu un șervețel. – Știi cât m-a costat pe mine ăsta? Și i-am zis : – Mamă, lasă că-ți pun eu […]
…Ce-o mai vrea bunica voastră?!— Alo, mamă, spune iute…Sunt în mall cu prichindeiiŞi n-am timp de vorbe multe.— Dragii mamei, cum vă este?Dor îmi e de voi şi iatăA venit din nou CrăciunulŞi stau singură acasă. V-am făcut un tort de casăPus-am ouă de la ţarăCu smântână bună, grasă,L-am ornat… O să va placă! A […]
