Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit săraca.
Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.
Părintele Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 202
Rugaţi-vă mereu pentru cei răposaţi. Nu poate nimeni să-şi închipuie cât de mult aşteaptă cei morţi să ne rugăm pentru ei. Cei care au fost în puşcărie ştiu cum aşteptau să primească o veste, să primească un ajutor de la cei liberi; tot astfel aşteaptă şi cei plecaţi din lumea aceasta să primească mângâiere de […]
Degeaba ne spunem în gura mare păcatele înaintea a zeci de oameni, dacă nu le mărturisim în șoaptă sub epitrahilul omului lui Dumnezeu! Degeaba suspinăm în stânga și-‘n dreapta, și ne calificăm înaintea semenilor noștri ca fiind „cei mai mari păcătoși”, dacă refuzăm să suspinăm în rugăciune către Dumnezeul nostru! Degeaba ne smerim în fața […]
