Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit săraca.
Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.
Părintele Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 202
Ca Taină a vindecării, Spovedania nu este deloc o necesitate stânjenitoare, o disciplină impusă de autoritatea Bisericii, ci un act încărcat de bucurie şi de har mântuitor. Prin Spovedanie aflăm că Dumnezeu este cu adevărat „nădejdea celor fără de nădejde” cum spune Liturghia Sfântului Vasile. „Aici suntem numai noi trei”: duhovnicul, credinciosul care se spovedeşte […]
– De ce plângi, Maică Duminică? – Plâng pentru că sunt Ziua Învierii Domnului şi tocmai în ziua asta se fac cele mai multe păcate şi fărădelegi. În Ziua Domnului oamenii fac cel mai mult voia diavolului. Plâng pentru că eu sunt ziua cea mai luminată, iar oamenii fac din mine ziua cea mai batjocorită […]
