Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit săraca.
Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.
Părintele Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 202
Interdicţia nu e ca numai femeia să nu intre în Sfântul Altar. Interdicţia este ca nimeni în afară de preot să nu intre în Sfântul Altar. Şi nu e interdicţie, este un sfat. De multe ori în viaţă ca preot slujitor ţi se întâmplă să vezi ridicându-se, arcuindu-se masa de la Sfântul Altar şi cupola Bisericii […]
Îți osândeşti pe duhovnicul tău în faţa prietenului, în casa ta, pretutindeni unde ţi se dă ocazia (în timp ce în faţa lui taci), deoarece după părerea ta a făcut o greşeală. Prin urmare, tu, care-l osândeşti, şi pentru faptul că-l osândeşti, nu faci un păcat? Desigur! Şi cine face păcatul cel mai mare? Duhovnicul […]
