Mă numesc Georgiana Mitea, am 30 de ani, sunt căsătorită, am o fetiţă de 2 ani şi 10 luni şi un băieţel de 5 luni (astăzi, 24 noiembrie 2012). Am simţit nevoia să împărtăşesc cu cât mai multă lume minunea săvârşită de Părintele Arsenie Boca cu mine în anul 2009. Venise vara şi am plecat în concediu, în Munţii Retezat, cu un grup de prieteni, la una din pensiunile de lângă Haţeg. Eram căsătorită de doi ani şi eram însărcinată în 4 luni cu fetiţa mea. Nu eram credincioasă practicantă, mergeam la biserică când aveam necazuri, de Paşte şi, foarte rar, cu alte ocazii, de cele mai multe ori la nunţi şi botezuri. Nu ştiam nici o rugăciune, cu excepţia "Tatălui nostru” şi nu mă rugam. Nu ţineam posturile de peste an, poate 1-2 săptămâni de Paşte şi nu aveam preot duhovnic. Nu auzisem de Părintele Arsenie Boca şi nici de Mânăstirea Prislop.
O întâmplare din zilele noastre cu Părintele Arsenie Boca, povestita de o fosta necredincioasa
4644Gazda pensiunii din Retezat ne-a recomandat să mergem să vizităm Mânăstirea Prislop, pentru noi fiind mai degrabă un obiectiv turistic. Aş dori să repet că nu ştiam cine este Părintele Arsenie Boca, nici măcar gazda nu ne-a povestit despre minunile săvârşite de el. Am ajuns aproape de mânăstire, şi la mai puţin de un kilometru, am avut un gând, am auzit o voce: "Lăsaţi grijile deoparte”. Nu am dat o mare importanţă acestui gând, dar mi-a rămas clar întipărit în minte, ca o ciudăţenie. Am intrat în curtea mânăstirii şi am început să admir peisajul şi arhitectura bisericii, ca orice alt turist. Una din prietenele mele mi-a spus să mergem să vizităm şi cimitirul. La început m-am împotrivit, argumentând că mie nu îmi plac cimitirele şi nu am ce să caut printre morminte.
Dar fiind mai mulţi prieteni care au vrut să meargă, am decis să îi însoţesc şi eu. Ajungând la mormântul Părintelui Arsenie Boca, m-am aşezat pe băncuţa de lângă mormânt şi am început să citesc pliantul care descria istoria mânăstirii; aşteptam ca prietenii mei să termine de vizitat locul şi să mergem mai departe. Şi atunci, cineva m-a bătut pe umărul drept şi m-a întrebat: "Ce cauţi tu aici?”. Din acel moment, parcă am intrat în altă lume, într-o lume în care eram doar eu şi părintele Arsenie Boca, pe care eu l-am sesizat ca o energie aurie, având forma unui înger impunător ca statură (bănuiesc că a fost o persoană înaltă şi impunătoare cât a trăit) şi stând exact lângă crucea de lemn de lângă mormânt. Aceeaşi voce imaginară a continuat să îmi vorbească tot timpul, chiar şi când am plecat de lângă mormânt şi m-am îndreptat către o peşteră din apropiere. În urma acestei întâmplări am reţinut cu certitudine două lucruri: 1. Cu toate că eu nu am vorbit, am simţit că m-am spovedit (o spovedanie completă, curată şi sinceră). 2. Îmi amintesc că Părintele mi-a spus că voi naşte o fetiţă şi că va fi sănătoasă.
Când m-am întors la maşină, uluită de ce mi s-a întâmplat, am întrebat-o pe una dintre prietenele care mă însoţea: "Tu ai văzut ceva deasupra mormântului?”. Spre mirarea mea, şi ea avusese exact aceeaşi trăire. Mi-a răspuns: "Da, l-am văzut pe Părintele Arsenie şi mulţi îngeri deasupra mormântului!”. Din cei opt prieteni care fusesem la mânăstire, doar eu şi Loredana l-am văzut pe părintele Arsenie. Soţul meu nu a văzut nimic spectaculos, dar şi pe el, în mod miraculos, această experienţă l-a schimbat. Ce schimbări ne-a adus această experienţă? Am conştientizat amândoi că Dumnezeu există, că există viaţă după moarte, că sufletul trăieşte veşnic, că Părintele Arsenie Boca este viu şi lucrează pentru mântuirea oamenilor. Ni s-a înfiripat în suflet setea de a-L descoperi şi de a-L cunoaşte pe Dumnezeu.
Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu că a binevoit să ne deschidă ochii! Ziua în care l-am cunoscut pe Părintele Arsenie Boca mi-a schimbat viaţa din temelie. Îmi doresc să aleg cele mai inspirate cuvinte pentru a descrie imensa bucurie pe care am simţit-o şi o simt în fiecare zi, odată cu descoperirea lui Dumnezeu, a bucuriei de a trăi, cu şi în Hristos!
Doamne ajută!
GEORGIANA MITEA
Sursa: Formula AS
