Femeia trebuie să se mântuiască prin bărbat şi bărbatul prin femeie. Ăsta e scopul căsătoriei, ai mers în faţa sfântului altar, acolo nu te-ai dus numai să-ţi spui pirostiile pe cap, apoi întorci spatele, faci o masă mare şi bogată şi de acolo începe viaţă nouă…! Apoi, dacă începem viaţa nouă aşa, nu ştim cât poate să ţină. Că nunta creştină se face cu toată sfiala şi cu frica lui Dumnezeu şi pentru coborârea Duhului Sfânt peste cei doi tineri.
Nunta din zilele noastre nu mai are scopul ăsta, al unei petreceri duhovniceşti, ci e mai mult o întrecere după câştig de bani. Nunta trebuie să fie aşa: după biserică se merge la casa mirelui sau a miresei şi acolo cu toate rudele ne bucurăm împreună, mai cântăm ceva şi chiar cum se cânta altădată cu vioara şi cobza… Îmi amintesc de pe vremea mea, de la ţară, cum se cânta, erau aduşi muzicanţii de pe la Iaşi, ba mai era şi câte un fluier, o trişcă şi câte un ţambal şi se crea o armonie aşa de plăcută, parcă te odihnea, dragul meu… Ei, bine, acum să te ferească Dumnezeu să intri la o petrecere din asta de la nuntă, o săptămână întreagă nu-ţi mai iese din creier. De gălăgie şi de hărmălaie se sperie şi harul lui Dumnezeu. O asemenea nuntă, numai cu gândul la plăceri, nu are un temei creştin.
Iată că şi părintele Papacioc spune exact în aceiaşi termeni: „Mai este şi altceva, o problemă mai intimă: sunt convins că cei mai mulţi tineri se gândesc la o căsătorie pentru plăceri, mai întâi, ceea ce este o mare greşeală. Aceste lucruri ţi le-a dat Dumnezeu gratuit, nu trebuie să te mai preocupe. Nu naşterea de copii e un scop suprem al căsătoriei, ci stimularea reciprocă pentru mântuire. Naşterea de copii e o consecinţă. Sigur că ai să te bucuri şi de aceste lucruri, dar să nu fie o lună de miere şi o viaţă de amar. O căsnicie trebuie să fie dintru început solidă. Cum se zice, dacă trăieşti prezentul, repari trecutul şi câştigi şi viitorul. Aşadar, este o greşeală să construieşti o relaţie pe nişte motive imediate. Trebuie gândit dacă ea rezistă la toate greutăţile binecuvântate ale căsniciei“…
Cine se ia pentru plăceri, trebuie să ştie că acestea se banalizează, oamenii încep să se vadă aşa cum sunt, fără dragoste, critic, să se urască chiar. Aşa se destramă o viaţă, o nuntă. De ce? Păi, trebuie să vezi oleacă când s-au cununat oamenii aceştia? Poate în perioade nepermise, poate în post chiar. Oare de ce s-o fi născut copilul acesta cu piciorul strâmb? Oare de ce s-o fi născut cu capul deformat…? Pentru că omul nu mai ţine un post, o rugăciune, omul nu mai ţine o sărbătoare, o duminică, o Înviere, o Bobotează şi merge în lumea asta alcoolică, care e altă pacoste în societatea noastră, a creştinătăţii noastre, de aceea şi tineretul care trăieşte la ora actuală majoritatea suferă de boala aceasta mentală numită modern handicap. Păi, handicapul acesta modern al nostru nu-l vindecăm în nici un caz în lumea medicală. Nu se poate, sunt atâtea şcoli şi internate în care se muncesc bieţii învăţători şi profesori şi pedagogi să scoată ceva din capetele astea care au apucat pe căi greşite. Ce să mai scoţi, dragul meu, ce să mai faci…?
Extras din Interviu cu părintele Justin Pârvu de Adrian Alui Gheorghe
