Iubiți credincioși,
Chiar dacă în ultima perioadă am intervenit personal de câteva ori prin unele articole cu referire la situația creată de apariția coronavirus-ului, mă văd nevoit să intervin iarăși cu câteva menționări, îndemnuri și explicații, vizavi de unele intervenții și atitudini luate împotriva Bisericii în aceste zile. Din start vreau să le răspund celor care poate se întreabă cu nedumerire: de ce atâtea explicații și ripostări din partea Bisericii? Deoarece în această perioadă, când amalgamul de știri televizate, radiofonice și de pe rețelele de socializare în mare parte pe majoritatea oamenilor îi derutează, îi tulbură, îi neliniștesc, îi duc la culmele deznădejdii, cuvântul nostru, al slujitorilor, trebuie să fie neapărat prezent și nu oarecum, ci puternic, clar, plin de nădejde, de duhul blândeții, de siguranță și dătător de pace. Totodată, trebuie să spunem că atitudinile pe care le luăm, prin cuvânt și prin acțiuni, sunt datorii importante ale slujitorilor bisericii. Căci pe noi Dumnezeu ne-a ales ca slujitori, nu ca să ne simțim confortabili, ci responsabili.
Vă mărturisesc personal că am o durere sufletească de nedescris din cauza că se impune atât de vehement închiderea bisericilor și se spun cuvinte jignitoare la adresa bisericii și a slujitorilor ei. Doar în perioadele de prigoană creștină se pot întâlni asemenea întâmplări. Oare să fie aceste acțiuni zorii unei noi perioade de prigoană a creștinismului? Dacă nu este începutul unei noi perioade de prigoană, să nu se impună închiderea bisericilor.
Nu o spun de a înjosi pe cineva, ci doar constatăm cu durere faptul că, astăzi este prezent printre mulți un analfabetism duhovnicesc și chiar istoric. Căci cum poți crede că Biserica și atributele ei sfințitoare (Sfânta Împărtășanie, lingurița, icoanele) pot fi loc de contaminare? Când în decursul istoriei, din cauza vreo unei boli Biserica – spitalul duhovnicesc – a fost închisă? Din contra, avem mărturii scrise și poze (din San-Francisco, SUA) că în 1918, pe timpul epidemiei de gripa „spaniolă” oamenii se adunau în biserici să se roage pentru încetarea epidemiei și însănătoșirea celor bolnavi. Făceau acest lucru deoarece aveau credință și nădejde că Cel de Sus poate să-i ajute. Este lăudabilă hotărârea Statului Michigan (SUA) de a excepta regula statului de a sta acasa datorita coronavirus-ului și de a nu merge la biserică.[1] Dar atitudinea luată acum împotriva bisericii, vădește că oamenii își pierd credința. Iar când îți pierzi credința în Dumnezeu și mai ales în Sfânta Împărtășanie, nu mai poți fi socotit un om credincios.
În istoria Bisericii cunoaștem că preoții împărtășeau și împărtășesc și astăzi creștinii cu boli grave, unele din ele contagioase (lepra, Hepatita C, tuberculoza, etc) și nici un preot care a consumat Sfântul Potir după acești bolnavi nu s-a îmbolnăvit de acele boli. Acest lucru se poate verifica în fapt, prin verificarea preoților care sunt în spitale, închisori și împărtășesc astfel de cazuri – nimeni nu s-a îmbolnăvit.
Știința modernă nu este împotriva minunii și a credinței, însă este limitată și nu poate să măsoare minunea, nici să o cântărească sau să o explice și totuși minunea se petrece. Minunea credinței este supra-rațională, nu irațională așa cum vor să o prezinte unii astăzi ignorând și știința, și credința.
Noi nu spunem că biserica nu trebuie să se conformeze rigorilor igienico-sanitare impuse, care sunt necesare de a fi respectate, cum de alt fel o și facem deja, deși prin credință și nădejde în Dumnezeu nu ne temem de nimic. Dar e inadmisibil să vrei din cauza unei boli să închizi bisericile. Mai mult decât atât, Biserica dintotdeauna a fost un liman spiritual și social pentru fiecare dintre membrii societății. Și așa trebuie să rămână, mai ales în aceste momente de panică, derută și neliniște sufletească.
Închipuiți-vă că slujitorii bisericii ar interveni cu explicații și impuneri în diferite activități a domeniilor laice – administrație publică locală, medicină, etc. Oare cum ar fi dacă un preot i-ar spune unui medic cum să facă operația și ce instrumente chirurgicale să folosească sau cum și cu ce să-l diagnostice pe un oarecare pacient? Oare cum ar fi dacă slujitorii bisericii ar interveni și ar spune conducătorilor statali cum trebuie să conducă țara și cum să chivernisească treburile ei sau ce legi să dea, decât doar dacă acestea nu contravin valorilor creștinești? Desigur, ar părea hazliu și totodată periculos să ne amestecăm noi slujitorii în asemenea treburi. Dar tot atât de nepermis și grosolan, este amestecul agresiv al laicilor – indiferent de gradul și statutul lor în societate – în activitatea și treburile Bisericii. (Cu atât mai mult că în țara noastră Biserica este separată de stat.) De aceea, în aceste zile un ierarh al Bisericii ortodoxe spunea: „Biserica lui Hristos nu este o instituție omenească – profană, care să-și schimbe modul de existență în funcție de epocă, timp, anotimp, evenimente sau curente, ori la porunca conducătorilor lumești și a statului secular sau a capriciilor unor grupuri sociale, care, oricum nu fac parte din trupul ei, alcătuit din toți cei ce cred și mărturisesc că Iisus este Hristos Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii.”
Unii ar spune că Biserica nu ascultă de rugămintea statului și nu respectă o anumită lege. Dar de câte ori a făcut Biserica, prin slujitorii ei, apel la organele administrative centrale ale statului să nu se propage anumite legi imorale, să se ia măsuri de stopare a avortului, să nu se săvârșească marșuri și activități cu substrat imoral și anti-religios, etc.? A ascultat vreo dată statul de rugămintea Bisericii? Ascultă statul de legile lui Dumnezeu?
Biserica se supune Evangheliei și Sfinților Părinți, iar normele canonice sau legile care functioneaza în Biserică sunt cuprinse în Pidalion care este Cârma Bisericii. Canonul 80 de la Sinodul VI Ecumenic spune că, dacă un episcop sau presbiter sau diacon sau mirean ar lipsi trei duminci de la adunarea Liturgică a Bisericii, dacă este cleric să se caterisească iar daca este mirean să se excomunice. Acest canon este în concordanță cu Canonul 9 Apostolic care poruncește ca toți creștinii (care nu au păcate opritoare) care se află în Biserică, la Sfânta Liturghie, să se împărtășească, altfel sunt excomunicați. Or nu mai suntem Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică, ceea ce după cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul înseamnă să credem cum au crezut Apostolii. Deci să ne punem întrebarea dacă nu credem noi într-o credință închipuită, străină de credința Sfinților Părinți?
Sfânta Împărtășire se face cu ajutorul Sfintei Lingurițe care este amintită în Canonul 10 de la Sinodul I-II Constantinopol adunat în anul 861. Ea este confecționată din metal prețios și simbolizeaza cleștele prin care proorocul Isaia a primit de la înger cărbunele încins ca să poată să primească inspirația dumnezeiască, proorocirea. Cărbunele încins (arzător) simbolizează pe Mântuitorul Iisus Hristos pe care Îl primim astăzi în Sfânta Linguriță din Sfântul Potir. Așa cum cărbunele încins conține două materii, firea cărbunelui și firea focului, prin analogie, Hristos este Dumnezeu Adevărat (focul) și Om Adevărat (cărbunele), în chip neîmpărțit, nedespărțit, neschimbat și neamestecat, Persoana Fiului lui Dumnezeu cu două firi, dumnezeiască și omenească, două voințe și două lucrări.
Noi credem nezdruncinat că Domnul nostru Iisus Hristos, Însuși se găsește în Sfânta Lingurița și anume în Trupul și Sângele Său. Iar pentru noi Hristos în chipul Pâinii și al Vinului este Medicamentul suprem care nu numai că nu transmite coronavirus, dar vindecă de boli pe cei care se împărtășesc cu El.
Deci, Biserica nu poate închide nici pe vreme de molimă, nici pe vreme de ciumă, nici datorită virusului Covid-19 Porțile Sale, care sunt Porțile Împărăției Cerurilor, pentru că Sfintele Canoane pe care le-am amintit nu permit așa ceva, indiferent de situație. Așa cum omul are nevoie de hrană materială, are nevoie și de hrană spirituală. Biserica în decurs de 2000 de ani a trecut prin molime cumplite, ciumă neagră, holeră, etc, dar niciodată nu a încetat împărtășirea credincioșilor, nici măcar a celor contaminați, care erau împărtășiți în carantină de presbiteri.
Închiderea Bisericii datorită virusului Covid 19 este un act de necredință, în loc ca omul să alerge acolo unde este alinarea bolilor sufletești și trupești, el îl alungă pe Dătătorul Vieții, pe Hristos, punându-și toată speranța în știința modernă care iată, se dovedește acum neputincioasă. Oare prin interzicerea creștinilor de a se duce la Biserică nu sunt îndemnați ei să nu mai creadă cu credință vie? Subtil se inoculează blasfemia că Sfânta Împărtășanie i-ar molipsi de viruși.
Dragi credincioși, în același context, aducem aminte și de exemplul Dreptului Iov, care drept fiind, totuși s-a îmbonăvit de lepră, o boală dintre cele mai grave. Atunci, prietenii și chiar femeia lui, îndemnau pe dreptul Iov, să-L hulească pe Dumnezeu, ca pe Cel care l-a îmbolnăvit și l-a lipsit de copiii și bogăția lui. Iar dreptul și mult răbdătorul Iov, răspundea: ,,Gol am ieşit din pântecele maicii mele, gol mă voi duce în groapă; Domnul a dat, Domnul a luat! Precum a voit Domnul, aşa a făcut. Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până-n veac!”
În pedagogia Sa, Dumnezeu poate îngădui orice boală și necaz, oriunde și oricui: important rămâne poziția noastră! Cu toate acestea, este cert faptul că, niciodată, nu avem motiv să închidem bisericile! Căci „credinţa adevărată şi tare se adevereşte tocmai în focul ispitelor şi al necazurilor; ea, credinţa, biruie toate ispitele, trece cu bine peste toate încercările, pentru ca la urmă să se bucure de roadele biruinţei. Aurul care a trecut prin foc iese la urmă şi mai curat, şi mai strălucitor. Credinciosul care rabdă suferinţa, la urmă iese biruitor. Necredinciosul se înalţă până la un loc şi apoi se răstoarnă cu huiet mare“ (pr. Iosif Trifa, „Examenul lui Iov“, pp. 19-20).
Ce ușor ne vindem libertatea pentru care înaintașii noștri și-au dat viața! Regimul Sovietc ne-au închis Bisericile, ca să ajungem acum iarași să le reînchidem? Libertatea de a ne manifesta credința e câștigată cu preț de sânge, doar am trecut prin regimul stalinist și bunicii știu ce înseamnă asta.
Autoritățile ne îndeamnă să vedem Sfintele Slujbe la televizor. Dar Sfânta Liturghie la televizor nu poate să îți dea Sfânta Împărtășanie, Trupul lui Hristos în chip virtual, scopul Sfintei Liturghii fiind în primul rând împărtășirea cu Trupul și Sângele Lui Hristos în chip fizic, material, real. Și antihristul va apărea la televizor și va creea senzații optice, vizuale. Televizorul nu poate să-ți dea decât imagini care împietează Sfânta Taină, care golesc de conținut Misterul. Nu avem nevoie de surogate în loc de Sfintele Slujbe.
Cartea Apocalipsei ne vorbește despre fiara care va îndemna pe cei mici și pe cei mari să primeasca însemnarea ei, care este număr de om, fără de care nu vor putea să cumpere sau să vândă. Această însemnare este opusul Peceții Duhului Sfânt pe care îl primește nou-botezatul imediat după scufundarea în aghiasma Botezului și anume, Pecetea Darului Duhului Sfânt. Această interzicere nu este oare o descreștinare, o pregătire pentru venirea falsului mesia? Cine a mai îndrăznit să oprească Sfânta Liturghie și Împărtășirea credincioșilor fără numai vrăjmașii Ortodoxiei?
Pentru noi acestea sunt semnale serioase care ne pun în gardă. Printr-o hotărâre samovolnică se încalcă dreptul la libertatea de exprimare religioasă care este un drept inalienabil, la fel ca și dreptul la hrana materială. Cum să îndemnăm noi credincioșii să stea duminica și să-și facă cruce în fața televizorului prin care după cuvintele Sfântului Lavrentie al Cernigovului ce spune: ”În ungherașul sfânt unde acum stau sfintele icoane vor sta niște unelte seducătoare pentru ispitirea oamenilor și mulți vor spune: Avem nevoie să ascultăm și să ne uităm la știri, păi iată în știri și se va arăta antihrist” și se va arăta antihristul.
Dragii mei,
De multe ori oamenii se plâng că, din cauza multelor preocupări și îndeletniciri cotidiene, nu au timp suficient pentru a se ruga și a se întâlni cu Dumnezeu. Iată că acum ni s-a creat cumva această posibilitate, întrucât nu mai suntem preocupați cu serviciu și diferite deplasări. Deci, acum oamenii au o frumoasă posibilitate să vină la bisericii – acolo unde o parte considerabilă dintre ei de mult nu au mai fost – să se roage să se simtă aproape de Dumnezeu. Or, prin închiderea bisericilor și prin limitarea oamenilor de a mai veni la Casa lui Dumnezeu, li se ia oamenilor un drept firesc, dreptul de a mai veni la „casa părintească”, casa Tatălui Ceresc.
Destule rele am făcut până acum, fapt pentru care și suntem pedepsiți cu această molimă primejdioasă. Scriptura ne îndeamnă „să nu adăugăm nelegiuire la nelegiuire”. Iar forțarea de a se închide bisericile, nu este oare o altă nelegiuire pe care o alăturăm multelor nelegiuiri păcătoase pe care le-am săvârșit?
Biserica, ne spun Sfinții Părinți, este preînchipuirea raiului pe pământ. Oare poate cineva dintre oameni închide porțile raiului? Oare cei care luptă și doresc cu tot dinadinsul să închidă ușile bisericilor, nu se gândesc că ar putea să li se închidă și lor ușile raiului?
De aceea și-i îndemnăm frățește și cu toată dragostea și cu duhul blândeții: NU LOVIȚI BISERICA LUI HRISTOS! Pentru ea Hristos a pătimit și s-a jertfit pe Cruce. De aceea riscăm ca lovind în biserică, să fim loviți de Dumnezeu. Dar oare puține încercări avem ca să mai vină și altele peste noi?
Nu luptați împotriva Bisericii, căci cel care o apără este Hristos. Or, luptându-te cu Hristos, nu vei ieși niciodată biruitor. Și apropo, tot Hristos ne spune în Evanghelie că „biserica nu va fi biruită nici de puterile iadului” (Mat. 16, 18). Cu atât mai mult de oameni sau grupuri sociale nu va fi biruită.
Nu încercați să băgați și Biserica în carantină, căci ea este „mireasa lui Hristos”. Nu-i minimalizați puterea de ajutorare a lui Dumnezeu, că și El va minimaliza sau chiar va nesocoti cererile și dorințele noastre.
Dragi creștini, vă îndemnăm, să fie respectate toate recomandațiile și indicațiile date de Stat, de Comisia pentru Situații Excepționale și de Institutul de Medicină, referitor la măsuri de protecție și prevenire a infectării și a transmiterii bolii. Deasemenea, să se respecte distanța între oameni la adunări. Toate acestea, dacă nu contravin Canoanelor Bisericii Ortodoxe.
Persoanele care au venit sau au călătorit recent peste hotarele Republicii Moldova, care au simptome de gripă, boală, slăbiciuni, bătrânii, persoanele care au vârsta peste 63 ani, este recomandat să stea acasă.
Credincioșii care sunt plasați în carantină și care doresc Sfînta Împărtășanie, pot solicita venirea preotului din parohie la domiciliu.
Cu dragoste în Hristos-Domnul,
rugător către Bunul Dumnezeu,
+ PETRU,
Episcop de Ungheni și Nisporeni
