Nu-i aşa de uşor a trăi, dar este tare greu a muri…

2777
  Doi călugări tineri din Mânăstirea Sihăstria i-au cerut bătrânului un sfat duhovnicesc, iar el le-a spus :

– Să aveţi frica lui Dumnezeu şi să puneţi zilnic început bun. Cei care aţi schiopătat, îndreptaţi-vă ; iar care nu aţi schiopătat, stăpâniţi-vă cu darul Domnului, să nu cădeţi. Că nu-i aşa de uşor a trăi, dar este tare greu a muri. Toţi cei care mor uită de viaţa aceasta şi în ceasul morţii văd înaintea ochilor numai cele ce le-au făcut, bune sau rele.

Odată m-am întâmplat lângă patul unui om nepregătit care se chinuia să moară, şi striga la mine deznădăjduit: „Nu mă lăsa, Părinte Paisie, nu mă lăsa!” Căuta să fugă şi striga: „Nu mă lăsa, Părinte Paisie!”, şi a murit. Dumnezeu să-l ierte! Altul, care era de mult bolnav, a murit aşa frumos! S-a spovedit, s-a împărtăşit şi a cerut să-l fac călugăr. Joi l-am călugărit în patul lui de suferinţă şi sâmbătă a plecat la Domnul. Dar, înainte de ceasul morţii m-a trimis să chem duhovnicul ca să-i citească rugăciunile de darea sufletului. Apoi a zis: „Aprindeţi lumânarea! Degrabă, lumânarea!” Îi aprind lumânarea şi voiam să i-o ţin eu. Iar el mi-a zis: „Lasă, Părinte Paisie, c-o ţin eu!” A ţinut-o în mâinile lui câteva minute. S-a uitat la stânga şi s-a înfricoşat. Apoi s-a uitat la dreapta şi s-a bucurat puţin. La urmă îmi zice: „Părinte, stinge lumânarea că mai am oleacă!”

A venit duhovnicul şi i-a citit molitfa de darea sufletului. Era în zori de ziuă. S-au adunat mai mulţi în jurul monahului Ghervasie, că aşa îl chema. Am aprins din nou lumânarea, şi-a cerut de la toţi iertare, a răsuflat adânc şi şi-a dat duhul cu pace. Iată călugăr pregătit pentru moarte numai în trei zile. Dumnezeu să-l odihnească cu sfinţii pe Părintele Ghervasie. Mi-a fost ucenic.

Din Arhimandrit Ioanichie Bălan, Părintele Paisie, duhovnicul, Editura Apologeticum, 2005, pag. 15


Articole Asemănătoare
2196

Nu-ţi fac nici un rău, nici tu să nu-mi faci mie!

Ieroschimonahul Orest Baldovin, de la Chilia „Sfântul Ipatie” – Vatopedu, din Muntele Athos (†1878) Acest părinte vrednic de pomenire, împreună cu fratele său, Anastasie, au fost cei mai apropiaţi ucenici ai Sfântului Ierarh Calinic. Era de loc din împrejurimile oraşului Bucureşti. În anul 1830 intră în obştea Mănăstirii Cernica, unde primeşte îngerescul chip al călugăriei, […]

Articole postate de același autor
1947

De ce ţipă oamenii unii la alţii?

Într-o zi, un înţelept din India puse următoarea întrebare discipolilor săi: -De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi? -Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei. -Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lânga tine? înrebă din nou înţeleptul -Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă […]