„Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.”
Numeroși dreptmăritori creștini s-au adunat duminică, 31 martie 2019, la Mănăstirea Suruceni pentru a primi hrană duhovnicească în cadrul Sfintei Liturghii.
În urcușul duhovnicesc spre Înviere, duminica a treia din Postul Mare, a Sfintei Cruci, vine să ne ofere întărire și sprijin, să ne ofere Crucea care cu puterea ei umbrește moartea, Crucea care ne ajută să ne înălțăm de la pământ la Cer.
Mântuitorul ne îndeamnă să ne lepădăm de sine, să ne luăm crucea și să-L urmăm, din dragoste punându-ne sufletul pentru El și pentru aproapele. În viața creștinului dragostea și suferința se întrepătrund. „Nu putem iubi fără să suferim. Cea mai mare durere este să iubim până la sfârșit. Hristos atât de mult a iubit lumea, încât S-a dat morții pe cruce. La fel și sfinții. Câștigăm Raiul sau îl pierdem în măsura în care acceptăm sau refuzăm crucea rânduită de Hristos”, ne spune arhim. Sofronie Saharov.
Cel căruia Dumnezeu îi descoperă taina Crucii, va tinde să-și trăiscă viaţa în alt chip. Nu-și va mai dori plăcerile deşarte ale acestei lumi, nu va mai cauta să-și satisfacă ego-ul și orgoliul, ci va descoperi bucuria de a sluji oamenilor, familiei, societății.
Fragmentul evanghelic rânduit a se citi în această duminică ne propune un program de viaţă. Dumnezeu ne oferă Crucea care ne deschide Cerul, arătându-ne că nu există o altă cale de mântuire decât urmarea lui Hristos. Urmarea faptelor dragostei Sale, a smereniei și a primirii voii Tatălui, chiar dacă aceasta a însemnat moartea pe Cruce. Moştenitori ai Împărăţiei vor fi purtătorii crucii, cei care vor trece peste Golgota încercărilor și se vor bucura de Lumina Învierii.
„Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie,” – ne spune Evanghelia de astăzi. În aparență simplu și ușor de înțeles. Și totuși, ce înseamnă această lepădare de sine? Cum ar putea omul să se lepede de sine când se naște parcă în centrul unui mic univers, unde totul există doar pentru el? Iar succesul omului în mentalitatea noastră, adesea îl reprezintă lucrurile și realizările pe care și le poate pune pe altarul propriului egoism. Mântuitorul ne propune cu totul altceva, să ne lepădăm de sine, să înțelegem că centrul existenței noastre nu suntem noi înșine, ci Dumnezeu. Mai mult decât atât, Hristos ne spune că cel care vrea să-I urmeze, trebuie să-și ia crucea și să-și asume o nevoință. Chiar dacă adesea ne pare un lucru greu de realizat, aceasta este unica cale de mântuire a sufletului, după cum ne spune și Sfântul Ioan Gură de Aur: „Cu nimic nu poate fi dobândită Împărăția, decât cu purtarea crucii”, – a menționat în predica sa părintele Mihail Costandache, clericul mănăstirii.
Dumnezeu, prin dragostea Sa, ne-a dat pe cruce un alt rai, mai bun decât cel pe care l-a pierdut Adam, un rai în ceruri, unde este lumina Sfintei Treimi. Ce vom da Domnului pentru dragostea Sa? (Sfântul Siluan Athonitul)
sursa http://manastireasuruceni.md
