Continui să scrii despre zbuciumul tău și lipsa de armonie lăuntrică. Află că, în această viață trecătoare, nu poate fi altfel; nu încerca să descoperi de unde și prin cine vin suferințele, pentru că ele nu vin fără ca Dumnezeu să le îngăduie. Dacă știu că „niciun fir de păr din capul vostru nu va pieri” (Lc. 21, 18), ce să spunem de grija dumnezeiască pentru omul întreg? Este spus încă: „Prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre” (Lc. 21, 19). Ți-am scris deja că nu există decât o singură soluție pentru suferință: rugăciunea și căința.
Când esti zbuciumată, așteaptă pacea, și când ești în pace, așteptă-te la zbucium. În această viață trecătoare, liniștea și suferințele alternează și nici chiar sfinții n-au fost ocoliți de aceste vicisitudini. Iar tu ai vrea să găsești o cale nouă ca să scapi de încercările grele. Este imposibil! Cu toate acestea, nu ai fost acoperită cu înjurături, nici pălmuită. Adu-ți aminte de răbdarea lui Dumnezeu-omul: a fost pălmuit, i s-a pus pe cap o cunună cu spini, a fost scuipat, a suportat batjocuri, și toate acestea le-a îndurat pentru mântuirea noastră. Iar noi, pentru mântuirea noastră, nu vrem să suportăm cea mai mică durere!
Mă rușinez scriind acesta, pentru că eu îi învăț pe alții în vreme ce eu însumi sunt atât de vinovat. Totuși, nu deznădăjduiesc; sper că, în bunătatea și milostivirea Sa, Dumnezeu va mântui ființa netrebnică care sunt.
Iertare pentru scurtimea scrisorii mele.
Cu dragoste în Hristos.
30 ianuarie 1953
Din Cuviosul Ioan de la Valaam, Fericirile, Editura Anastasia 1997, p. 142-143
