Nu cumva Dumnezeu îngăduie totul spre binele nostru?

2421

Dumnezeu iconomiseşte lucrurile în aşa fel încât să rămânem aproape de El. Le rânduieşte pe toate spre binele nostru. Desigur, nu cu forţa. Ştie că ne vom familiariza, vom rămâne aproape de El şi îi vom fi recunoscători. „Lasă problemele. O să mă ocup eu de ele. Neglijează-le ca şi când nu le-ai avea”, spun celui încărcat, ca să scape puţin de griji, de presiunea stării pe care o simte, a mâhnirii pe care o simte. Cel care crede în aceste cuvinte, va primi mare ajutor. În mod funcţional, adică psihologic, cel care se încrede, scapă de griji. Făcând aceasta, Hristos găseşte sufletul liniştit, împăcat, netulburat şi dăruieşte din belşug Harul Său. Orice facem, facem în numele lui Hristos.

Suntem adunaţi în numele lui Iisus Hristos. În locul de spovedanie în numele lui Iisus Hristos suntem adunaţi. Acolo este prezent Hristos. Dacă nu este prezent de ce mai stăm acolo? Sau, dacă nu este aici prezent de ce mai stăm, de ce mai venim? Este posibil să nu fie, din moment ce ne-a făgăduit că o să fie? Uneori Dumnezeu manifestă nu doar iubirea Lui, ci iubirea lui fină într-un mod fin. Aşadar de ce să ne înspăimântăm?

Va veni ceasul, nu ştim când, depinde de atitudinea fiecăruia, când omul va conştientiza şi va spune: „Dumnezeul meu, te-ai ocupat de mine în felul acesta! Ai rânduit să mă îmbolnăvesc, ai rânduit să am complexe, ai rânduit să am traume încă din anii copilăriei! Ai făcut acestea tocmai pentru a mă împiedica să o iau pe un drum greşit!”. Omul se topeşte în faţa iubirii lui Dumnezeu.

Arhim. Simeon Kraiopoulos, Sufletul meu,temnița mea, Editura Bizantină, București, 2009, p. 88-89


Articole Asemănătoare
3707

De ce foarte mulţi oameni care merg la biserică nu sporesc duhovniceşte?

Sunt foarte mulţi oameni, din câte ştiu eu, care cred în Dumnezeu, care merg la biserică, se împărtăşesc, se spovedesc şi care, deşi aud şi citesc Evanghelia, deşi citesc textele patristice şi vieţile Sfinţilor, deşi vor să sporească în viaţa duhovnicească, deși vor să încerce şi ei ceva, în cele din urmă… nu izbutesc nimic. […]

Articole postate de același autor
1918

Mă ascultă pe mine Dumnezeu?

Şi atunci mă gândeam – m-a încurajat foarte mult – , că Sfântul Macarie se ruga pentru Egipt şi se foloseau toţi de rugăciunile lui, şi ereticii (slujitorii idoleşti). Pentru toţi cetăţenii Egiptului s-a rugat. Să nu neglijaţi rugăciunea, zicând vorbe ca acestea: „Mă ascultă pe mine Dumnezeu?” Părinţilor! Fraţilor! Dacă tu, frate, cum te […]