Ilie Tudor relatează un alt episod petrecut cu Nichifor Crainic, la Aiud.
Într-una din zile, cei doi – Ilie Tudor şi Nichifor Crainic – se îndreptau spre locul de unde primeau de mâncare, improvizat acum undeva în curtea închisorii. Nichifor Crainic era recunoscut, de altfel, pentru veleităţile de gurmand pe care le poseda încă de pe vremea când avea 120 de kg, când ajunsese la închisoare…
Un caraliu, care-l cunoştea şi care nu prea pierdea ocazia să îi facă zile fripte, văzându-l cum vine după mâncare, îi zice:
– O, tovarăşu’ Crainic! Dacă scrii pe o hârtie că nu crezi în Dumnezeu, îţi umplu gamela!
Fără niciun moment de ezitare, Crainic îi spune:
– Dă-mi hârtie şi creion!
– Nu te umili, pentru un blid de linte!, îi şopteşte stupefiat Ilie Tudor.
– Mi-e foame, Tudore!, vine replica dezarmantă din partea lui Nichifor Crainic.
Luând hârtia şi creionul, spiritualul nostru gânditor aşterne pe hârtie: „Nu, cred în Dumnezeu!”…
“200 întâmplări nostime din viaţa Părinţilor” – Culegere şi adaptare Romeo Petraşciuc. Editura Agnos, 2015
