Călugăria nu este altceva decât armata de geniu a Bisericii noastre, care a fost dintotdeauna în fruntea oștii, luptând pentru apărarea Sfintei noastre Ortodoxii. Lumea creștină este precum o vie roditoare, iar monahii sunt pilonii care sunt chemați să o sprijine pe aceasta în încercările și căutările ei.
Monahismul reprezintă viața evanghelică, lucru subliniat și de Sfântul Ioan Scărarul, în definiția sa pe care o dă călugărului: Călugărul este acela care în tot locul, în toată lucrarea și în toată vremea este călăuzit numai de poruncile și cuvintele lui Dumnezeu.
Noi călugării, suntem obligați să cunoaștem Sfânta Evanghelie pe dinafară, asemenea monahilor aflați sub ascultarea Sfântului Pahomie cel Mare, pentru a avea fără încetare legile Mântuitorului nostru prezente în minte, fapt care ne permite să le împlinim cu mai multă ușurință și exactitate. Pentru că, numai cercetând Evanghelia, străduindu-ne să-i aplicăm învățăturile în faptă, în cuvânt și în gând, vom fi adevărați următori ai voii Domnului și ai tradiției ascetice și morale a Bisericii Ortodoxe.
Monahul care își întemeiază viața călugărească pe cercetarea poruncilor evanghelice, o întemeiază pe o stâncă nezdruncinată și oricare ar fi condițiile și ispitele în care l-ar plasa împrejurările vieții, el nu-și împuținează lupta duhovnicească și îl urmează pe Hristos.
Arhimandrit Siluan (Șalari)
