Actualitate

Modestia nu înseamnă slăbiciune

36

În lumea aceasta, mulţi sunt cei care nu cu­nosc legile duhovniceşti – însă aceste legi exis­tă şi dovedesc netemeinicia necredinţei în lumea duhovnicească. Omul care, mândrindu-se, se la­udă, produce o impresie penibilă, respingătoare, asupra tuturor, chiar şi asupra oamenilor lipsiţi de religiozitate – şi, cu cât mai mult se laudă şi se îngâmfă, cu atât le pare mai penibil celor din jur. Aceasta e acţiunea legii duhovniceşti. Şi cu cât este mai modest omul, cu atât le este mai plăcut tuturor. Cei modeşti sunt iubiţi de toţi, cei mândri le sunt respingători tuturor. Vedem limpede că până şi în oamenii necredincioşi acţionează o lege nestrămutată – şi, dacă cei necredincioşi nu preţuiesc modestia în ei înşişi, o preţuiesc întot­deauna în ceilalţi oameni.

Nu vom greşi dacă vom recunoaşte modestia drept una dintre trăsăturile cele mai dătătoare de mângâiere ale personalităţii umane. Modestia es­te, fără discuţie, egala milostivirii, fiindcă omul modest este deja milostiv faţă de ceilalţi oameni – nu-i agasează cu pretenţiile sale, nu-i chinuie dându-şi importanţă. Vrând sau nevrând, cel lipsit de mândrie întotdeauna Îl cinsteşte, în primul rând, pe Dumnezeu, iar apoi şi pe oameni, care de la Dumnezeu îşi au toate darurile.

Ca atare, cel modest nu pierde niciodată în viaţă; talentele şi calităţile lui nu sunt diminuate de modestia lui, ci, dimpotrivă, cresc şi mai mult.

De asemenea, modestia nu înseamnă nicide­cum slăbiciune, aşa cum cred unii, care se tem de ea. Ea şi numai ea este putere şi vitejie a du­hului. Şi în viaţa societăţilor şi a popoarelor, „mândria merge înaintea pieirii”. Nivelul de cultură autentică este direct proporţional cu modestia socială şi internaţională – şi de aceea Cuvântul, Care a zidit lumile, a luat asupra Sa o viaţă de Om modest şi a străbătut o cale de viaţă pătimitoare, arătând duhul modestiei ca pe o lumină care călăuzeşte la slava nesfârşită a Împărăţi­ei cereşti. Smerenia lui Iisus Hristos a devenit pecete a adevărului în om.

Sfântul Ioan Maximovici

Cum să biruim mândria. Lecții de vindecare a mândriei din sfaturile Sfinților Părinți, Editura Sophia, București, 2010, p. 123-124


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole Asemănătoare
166

Tă­cerea vindecă

„În situaţiile în care oamenii ne desconsideră şi ne izgonesc, ne prigo­nesc, nu trebuie să vorbim deloc, ci trebuie să tăcem. Nu trebuie nici măcar să ne justificăm, căci justificarea dă prilej pentru o altă judecată, iar tă­cerea vindecă.” Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la […]

Articole postate de același autor
197

Fiecare păcat este un atac împotriva lui Dumnezeu

Dumnezeu este ultima ţintă a tuturor păcatelor. Când minţi, minţi înaintea lui Dumnezeu. Când furi, furi înaintea lui Dumnezeu. Când te mândreşti, te mândreşti înaintea lui Dumnezeu. Când urăşti, Îl urăşti pe Dumnezeu. Când faci un jurământ, drept sau nedrept, îl faci înaintea lui Dumnezeu. Când desfrânezi, arunci cu necurăţie asupra lui Dumnezeu. Când nu-ţi […]