Într-o perioadă, când locuiam cu mama şi bunica, în apartamentul nostru au apărut şoareci, iniţail era unul sau doi, ca apoi să apară o mulţime. Ei se plimbau nestingherit prin apartament, iar noi nu ştiam ce să facem. Nu am vrut să folosim capcane, deoacrece ne era milă de ei. Şi atunci mi-am amintit că în molitvenic există o rugăciune/îndemânare a unuia dintre sfinţi către animalele sălbatice. Ea începe cu leii, tigrii, și se termină cu ploșnițe. M-am decis că ar fi cazul să o încerc şi eu. M-am aşezat pe pat, în fața căminului, am luat cartea și i-am spus acestui sfânt: "Nu prea cred că această ideie are sorţi de izbândă, dar din moment ce tu ai scris-o, atunci la sigur ai crezut în ea. Voi spune cuvintele tale şi poate şi şoarecele va crede, iar tu roagă-te pentru că să-mi reuşească."
Am început să citesc. De mine s-a apropiat un şoarece şi s-a aşezat în faţa mea. L-am însemnat cu semnul crucii şi i-am spus: "Stai aşa și ascultă!" - şi am citit rugăciunea. Când am finisat, am însemnat din nou şoarece cu semnul crucii Atunci când am finisat, am însemnat din nou şoarecele cu semnul crucii şi i-am spus: "Acum du-te și spune-le şi celorlaţi."
Din acea seară nu am mai avut şoareci în apartamentul nostru!
Din amintirile mitropolitului Antonie de Suroj
traducere şi adaptare Natalia Lozan
