Minunile dragostei

370

Nu trecuse nici un an de când Dumnezeu îi unise prin taina căsătoriei.

Erau într-adevăr, o pereche potrivită. El, funcţionar la bancă. Ea, absolventa de liceu, politicoasă şi plină de însuşiri. Cunoştea limba franceză şi pianul.Şi era o gospodină deosebită. Toţi îi lăudau…

Însă uneori încercările vieţii vin atunci când nimeni nu le aşteaptă…

Fără ca cineva să ştie ce se întâmplă, Kostas s-a trezit într-o dimineaţă cu tulburări de vedere. Până la amiază orbise de tot.

Jale şi durere în casă. Tânăra soţie, Avgi, s-a îndurerat.Au fost chemaţi medici. I-au făcut examinări repetate. I-au dat medicamente. Însă nimic. Kostas nu vedea.

Au trecut aşa şase luni. Nici o ameliorare.Şi într-o după-amiază Kostas a chemat-o pe Avgi lângă el.

– Avgi, a început să-i spună încet, cu emoţie. Nici unul dintre noi nu şi-ar fi putut închipui această întâmplare. Când s-a săvârşit căsătoria noastră, toate erau bune. Astăzi însă!… M-am gândit bine.Şi am hotărât. Consider că nu-i bine că o fată tânără ca tine să-şi îngroape tinereţile alături de un orb. Eu mă voi duce la un azil şi voi trăi cu pensia pe care o primesc. Tu însă trebuie să te bucuri de viaţă. Ascultă. De astăzi îţi dau dreptul de a divorţa. Mergi şi găseşte-ţi un tânăr care să te facă fericită…

Acestea le-a zis, şi ochii săi întunecaţi s-au umplut de lacrimi.

– Kostas, ce vorbe sunt acestea pe care le spui? Eu nu te-am luat pentru ochii tăi. Eu am iubit sufletul tău. Ce dacă ochii tăi vor fi închişi? Vor vedea ai mei. O să lucrez eu şi vom trăi şi noi şi copiii noştri. Voi rămâne cu tine toată viaţa mea… Cu tine! Asta a spus şi l-a îmbrăţişat cu afecţiune.

O, Dumnezeul meu! Cât de mare eşti!

– Avgi, Avgi, draga mea soţie, a strigat cu lacrimi în ochi Kostas, încep, încep să văd iarăşi… Iată! Te văd în faţa mea, ca şi înainte… Slavă Ţie, Doamne!

Au venit medicii. Au privit cu nedumerire. Într-adevăr! Kostas îşi recăpătase vederea! Specialiştii au spus ca emoţia mare pe care a avut-o auzind cuvintele lui Avgi i-au provocat un şoc puternic care l-a vindecat…Ceilalţi însă nu au crezut. Au zis că Dumnezeu a răsplătit dragostea credincioasei soţii…
Astăzi are o familie fericită…

Extras din Limonariul mirenilor. Întâmplări de folos. Editura Egumeniţa. p.204-205

Articolul Următor
Articole Asemănătoare
5204

Povestea emoţionantă a tatălui care creşte doi copii excepţionali într-un grajd: „Ei sunt totul, altceva nu am în afară de copii, absolut nimic“

Un bărbat de 37 de ani îşi creşte singur, de opt ani, cei doi copii, după ce soţia l-a părăsit. Pensionat medical după un accident vascular, tatăl şi-a luat şi un serviciu cu jumătate de normă, iar Nicoleta şi Andrei au rezultate foarte bune la şcoală, chiar dacă toţi trei duc o extraordinară luptă pentru […]

Articole postate de același autor
313

Ușor păcătuim și cu mare greutate ne pocăim

Nimic nu se face mai ușor decât păcatul și nimic nu se înțelege mai greu ca păcatul, și aceasta pentru că ușor păcătuim și cu mare greutate ne pocăim. Păcatul este un rău fără de margini, care se săvârșește împotriva lui Dumnezeu, dar ce este și mai groaznic, e că se săvârșește înaintea ochilor Lui. […]