Actualitate

Mândria nu ne permite să ne izbăvim de patimi

134

Odată, l-a întrebat cineva (pe părintele Paisie Aghioritul):

‒ Cum este cu putinţă, Gheronda, să nu mă mândresc când văd că îmi vin gânduri înţelepte şi mă admiră colegii mei?

‒ Cele care ne vin în creier de sus, frate, sunt de la Dumnezeu. Ale noastre sunt cele pe care le scoate creierul nostru pe nas.

A fost întrebat de un altul:

‒ De ce atunci când mă rog ca să mă slobozesc de vreo patimă sau pentru vreun cunoscut al meu, câteodată mă aude Dumnezeu, iar alteori nu, deşi mă ostenesc în rugăciune?

‒ Dumnezeu ia în considerare mai mult smerenia pe care o avem, şi mai puţin osteneala pe care o depunem. Dacă avem mândrie, care aduce şi căderile, iar noi ne rugăm lui Dumnezeu să ne izbăvească de ele, iar nu de mândrie, şi El ne ascultă şi ne slobozeşte de ele, ce folos dobândim? Pentru aceasta Bunul Dumnezeu nu ne ascultă, căci multele căderi ne ajută să ne smerim. De aceea, atunci când Dumnezeu nu ne izbăveşte de patimi, trebuie să înţelegem că avem mândrie şi va trebui să-L rugăm să ne tămăduiască mai întâi de aceasta, şi atunci toate celelalte vor pleca singure.

Sfântul Cuvios Paisie AghioritulEpistole, Editura Evanghelismos, p. 159-160


Articole Asemănătoare
9772

„Doar Maica Domnului îl mai poate ajuta!”

Părinţii mei sunt căsătoriţi de peste 25 de ani.Ca în orice fel de căsătorie, au existat momente plăcute şi mai puţin plăcute, iar în ultimii 4 ani, chiar o perioadă tristă. De ce? Pentru că pe tatăl meu pusese stăpânire patima be­ţiei. O patimă grea şi nemiloasă, atât pentru cel care o are, cât şi […]

Articole postate de același autor
354

„De ce eu, un fost rabin, m-am făcut creştin?”

Am înaintea mea un remarcabil document, o scrisoare de la un fost rabin. „De ce eu, un fost rabin, m-am făcut creştin?” – scrie el. întrebarea îmi sună ciudat în urechi. Am ajuns oare creştin urmărind eu însumi un plan, un scop, după o cuvenită chibzuinţă? Nu. Harul lui Dumnezeu m-a făcut creştin. Convertirea mea e o taină pentru mine, […]