Sinceritatea rugăciunii copiilor

2985

Într-o zi, un preot aude o voce în biserică, dar cuvintele erau neinteligibile. Apropiindu-se de locul de unde venea vocea, el găseşte un copil care spunea ceva, şi îşi dă seama că nu-i înţelegea cuvintele fiindcă, de fapt, copilul repeta alfabetul. Atunci preotul l-a întrebat:

– De ce tot repeţi literele?

– Păi, aşa îmi fac eu rugăciunea, răspunde copilul.

– Cum aşa? Eu aud doar că spui alfabetul, se miră preotul.

– Da, dar eu am uitat cuvintele rugăciunii şi atunci îi dau lui Dumnezeu literele, că ştie El să le pună în ordinea care trebuie…


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole Asemănătoare
1586

Prin faptele milei și ajutorării aproapelui să dobândim Raiul

Aproape de porțile orașului Chișinău, de câțiva ani bucură privirile creștinilor biserica de lemn cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” – un monument istoric şi arhitectural deosebit, care a rezistat secolelor și vremurilor vitregi. Enoriașii acestei biserici împreună cu preotul-paroh și-au propus să îndeplinească poruncile Evangheliei, nu numai prin cuvânt, dar și prin fapte, prin faptele […]

Articole postate de același autor
3451

Viața nu are sens atunci când facem din evenimentele vieții sens…

Le spuneam celor care se plângeau că viața nu are sens: e  adevărat – viața pe care o trăiau ei nu avea sens, modul cum o trăiau nu avea sens. Și le propuneam să trăiască după învățătura lui Dumnezeu și a Sfintei Biserici o perioadă de 6 luni, să vadă dacă nu se schimbă ceva și […]