De ce oare rugăciunea ne oboseşte?

2138

Îi auzim pe unii spunând: rugăciunea ne oboseşte repede. De ce oare?

Fiindcă nu-L aveţi în faţa ochilor minţii pe Domnul ca şi când ar fi aievea. Priviţi-L mereu cu ochii minţii şi ai inimii şi atunci veţi putea sta la rugăciune toată noaptea şi nu veţi osteni. Ce spun, o noapte! Veţi fi în stare să staţi trei zile şi trei nopţi la rând şi nu veţi obosi. Aduceţi-vă aminte de stâlpnici. Ei au stat mulţi ani la rând pe un stâlp, cu duh rugător, învingându-şi trupul, cel care, ca şi trupul tău, trăgea spre lenevie. Iar ţie ţi se par grele câteva ceasuri de rugăciune, poate chiar unul singur!

Din Sfântul Ioan de Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, Editura Sophia, Bucureşti, 2005, p. 111 - 112


Articolul Următor
Articole postate de același autor
3862

Dacă strigi la Dumnezeu, te ajută, dacă nu strigi, nu

Dumnezeu i-a dat omului un mare dar. Este liber să aleagă: dacă vrea, intră în Rai, dacă nu vrea, nu. Dumnezeu nu-l bagă cu forţa. Dacă strigi la Dumnezeu, te ajută, dacă nu strigi, nu. Trebuie să cerem mereu, în fiecare clipă, ajutorul Lui, mila Lui, ca să ne smerim. Dumnezeu continuu ne strigă: „Veniţi […]