De ce oare rugăciunea ne oboseşte?

2136

Îi auzim pe unii spunând: rugăciunea ne oboseşte repede. De ce oare?

Fiindcă nu-L aveţi în faţa ochilor minţii pe Domnul ca şi când ar fi aievea. Priviţi-L mereu cu ochii minţii şi ai inimii şi atunci veţi putea sta la rugăciune toată noaptea şi nu veţi osteni. Ce spun, o noapte! Veţi fi în stare să staţi trei zile şi trei nopţi la rând şi nu veţi obosi. Aduceţi-vă aminte de stâlpnici. Ei au stat mulţi ani la rând pe un stâlp, cu duh rugător, învingându-şi trupul, cel care, ca şi trupul tău, trăgea spre lenevie. Iar ţie ţi se par grele câteva ceasuri de rugăciune, poate chiar unul singur!

Din Sfântul Ioan de Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, Editura Sophia, Bucureşti, 2005, p. 111 - 112


Articolul Următor
Articole postate de același autor
4485

„Fiţi morali, ca să nu mai fiţi suspicioşi”

  Am căpătat o îndoială în ceea ce priveşte fidelitatea prietenei mele faţă de relaţia noastră. Evită să răspundă la întrebările suspicioase pe care i le pun. – Să ştiţi că deveniţi suspicioşi în momentul în care dracul geloziei va pătrunde mai adânc în inimă decât dracul bucuriei întâlnirii cu celălalt. Suspiciunea în raport cu […]