Lucrurile cu adevărat duhovniceşti se fac cu sensibilitatea lui Hristos

91

Ce părere aveţi despre preoţi…care am auzit că a mers cineva la dânsul cu o poză de la o fată, iar dânsul când a pus mâna pe poză, i-a spus ceea ce a păţit fata? Lucrează cu puterea lui Dumnezeu sau a celui întunecat?

Măi frate, cine n-a pus capul pe icoană…Vă daţi seama ce înseamnă să pui capul pe icoană şi să ai gândul lui Dumnezeu? În aia cred. În pusul mâinii pe poză şi să ştii ce-i cu fata am rezerve. Mă îndoiesc amarnic. Că pui fruntea peste Sfânta Masă la Liturghie, după ce s-a pogorât Duhul Sfânt peste pâine şi vin şi ai înaintea ta Trupul şi Sângele lui Hristos, şi simţi cum vibrează Sfânta Masă şi din vibrarea aia umpli lumea întreagă cu frisonul pogorârii Duhului Sfânt, în asta cred.

Vă daţi seama ce interesant ar fi să-i ducem o poză cu unul care-i mort de vreo 60 de ani şi să ne spună: „A, e bine-mersi!”. Că se întâmplă şi din acestea. În cazul amintit, dar şi în alte cazuri, am auzit şi gogoriţe de genul ăsta. Ştiţi? Adică e o tactică pe care ne-o arata unii pe la televizor, tot timpul ai câte ceva paranormal pe-acolo.

Părerea mea personala este că acestă indiscreţie este îndrăceală. Deci lucrurile cu adevărat duhovniceşti se fac cu sensibilitatea lui Hristos. L-aţi văzut pe Hristos transmiţând în direct la Radio Nazaret cum a scos el dracul din X sau Y? El îl învia pe Lazar şi Se retragea repede-repede, că bănuia ce se va întâmpla duminica următoare la Ierusalim. Sau aduceţi-vă aminte bine: după înmulţirea pâinilor ce face? Îi trimite pe ucenici: plecaţi voi de aici, că acuma ei au treabă cu Mine. Eu nu mă smintesc de puterea pe care o am în Mine. Dar voi, pentru că sunteţi foarte aproape de Mine şi simţiţi puterea pe care eu aş putea să v-o dau, s-ar putea să vă smintiţi şi să vă muşte un pic duhul puterii.

Cel mai periculos duh care-l roade pe un preot în conştiinţa lui sufletească, în sufletul lui şi în lucrarea lui, este ideea că el are putere.

Cu adevărat, cel mai mare dar pe care îl ai este puterea aceasta: „iar eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale.” Dar asta nu înseamnă că este judecătorul deplin şi începând de azi el taie şi desface…Mai  ales dacă ajunge şi primarul satului. Sau cititor de poze…

Extras din Dr. Constantin Necula, Gânduri şi miride, Ed. Agnos, Sibiu, 2009, p.14-15

Articolul Următor
Articole Asemănătoare
412

Să nu spunem niciodată „Lasă că-ţi trece!”

Să stăm în preajma celui bolnav, să îi oferim răspunsurile şi ajutorul de care are nevoie. Să fim împreună cu el în durerea aceea. Nu există cuvânt mai greu pentru un suflet care suferă, decât acesta: „Lasă că-ţi trece!“. Să nu spunem niciodată acest cuvânt! Trece, dar atunci doare şi acea durere trebuie respectată. Indiferent […]

Articole postate de același autor
91

Pocăinţa este un dar de la Dumnezeu?

  Pocăinţa este un dar de la Dumnezeu? Mai întâi de toate plânsul este un lucru foarte mare, pe care nu este bine să-l cerem de la Dumnezeu. Trebuie să te mulţumeşti cu daruri mici, căci dacă te mulţumeşti cu daruri mici, nu sunt mici, că de ele ştie Marele Dumnezeu. Şi cu mulţumire că […]