Actualitate

Linghuriţa era goală

520

Într-o mănăstire din Macedonia, maicele se aflau la trapeză. După ce au prânzit, sora bucătăreasă şi ajutorul ei au început să adune farfuriile şi trecând printr-un hol, le cărau la bucătărie. La un moment dat, în cameră s-a auzit un zgomot mare, un platou a căzut şi toate farfuriile s-au făcut ţăndări. Stareţa a alergat să vadă ce s-a întâmplat şi a văzut-o pe soră aplecată, adunând cioburile. Cu un ton dur i-a zis:

– Tu ai făcut asta?

– Binecuvântează! a răspuns sora.

Stareţa a continuat pe acelaşi ton:

– Mâne nu te vei împărtăşi şi vei face 500 de metanii mari.

– Binecuvântaţi! a răspus sora şi a continuat să adune şi să strângă cioburile. A doua zi, duminica, sora pedepsită, de la „Binecuvântată este Împărăţia…”, până la Sfârşitul Sfintei Liturghii a rămas îngenunchiată şi lacrimile îi şiroiau pe obraji. Când s-a ajuns la momentul Sfintei Împărtăşanii, şi-a alipit capul de pardoseală, udând-o cu lacrimile ei până la sfârşit.

Stareţa plecând ultima din Biserică, a văzut-o în această poziţie, s-a apropiat de ea şi a întrebat-o ce se întâmplă. Sora a rămas tăcută. La insistenţa stareţei, cu reţinere mare şi cu sfială, i-a spus că în timp ce surorile se împărtăşeau cu Trupul şi Sângele lui Hristos, brusc, şi-a ridicat capul şi o părticică din linguriţa preotului a ajuns în gura ei. Atunci stareţa a întrebat-o:

– Care soră era la rând să se împărtăşească, în momentul în care s-a întâmplat ceea ce spui?

Ea şi-a aplecat capul şi cu multă reţinere a rostit numele surorii.

– Acum, în faţa acestei mununi care s-a întâmplat şi în Numele lui Dumnezeu Celui Sfânt, îmi vei spune ce s-a întîmplat ieri. Vreau tot adevărul, a zis stareţa.

– Când am plecat de la trapeză, cu talerul plin de farfurii, şi treceam prin hol, a venit sora aceea, m-a împins cu amândouă mâinile şi am căzut şi am spart toate farfuriile. Stareţa a chemat-o pe cealaltă soră şi a întrebat-o:

– Spune-mi, te rog, astăzi cu ce te-ai împărtăşit?

– Aceea i-a răspuns:

– Cu nimic! Linguriţa era goală…!

Extras din Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, Editura Bizantina 2005, p.457-458

 


Articole Asemănătoare
248

„Doamne, iartă-mă, îmi dau seama că sunt un mare păcătos!”

Îmi amintesc că în zilele tinereţii mele, când eram adolescent, o cunoscută a mamei mele – persoană educată, destul de religioasă – îi spunea mamei: „A venit postul, trebuie să postesc, să mă pregătesc de spovedanie, de împărtăşa­nie… mă gândesc, şi nu văd nici un fel de pă­cate…”. Atunci, băieţel fiind, m-am mirat, mi s-a părut un lucru foarte […]

Articole postate de același autor
651

La Dumnezeu este mult mai bun un păcătos smerit, decât un drept mândru

Cei ce nu au cârmuire, cad ca frunzele! şi  Mântuirea stă întru mult sfat,  zice Sfânta Scriptură. Întotdeauna, când vrem să facem ceva, să întrebăm. Oare când mergem pe un drum pe care nu-l cunoaştem, nu întrebăm? „Măi, dacă eu o iau la stânga sau la dreapta, nu mă rătăcesc? Încotro să apuc?” Şi nu […]