Actualitate

Linghuriţa era goală

939

Într-o mănăstire din Macedonia, maicele se aflau la trapeză. După ce au prânzit, sora bucătăreasă şi ajutorul ei au început să adune farfuriile şi trecând printr-un hol, le cărau la bucătărie. La un moment dat, în cameră s-a auzit un zgomot mare, un platou a căzut şi toate farfuriile s-au făcut ţăndări. Stareţa a alergat să vadă ce s-a întâmplat şi a văzut-o pe soră aplecată, adunând cioburile. Cu un ton dur i-a zis:

– Tu ai făcut asta?

– Binecuvântează! a răspuns sora.

Stareţa a continuat pe acelaşi ton:

– Mâne nu te vei împărtăşi şi vei face 500 de metanii mari.

– Binecuvântaţi! a răspus sora şi a continuat să adune şi să strângă cioburile. A doua zi, duminica, sora pedepsită, de la „Binecuvântată este Împărăţia…”, până la Sfârşitul Sfintei Liturghii a rămas îngenunchiată şi lacrimile îi şiroiau pe obraji. Când s-a ajuns la momentul Sfintei Împărtăşanii, şi-a alipit capul de pardoseală, udând-o cu lacrimile ei până la sfârşit.

Stareţa plecând ultima din Biserică, a văzut-o în această poziţie, s-a apropiat de ea şi a întrebat-o ce se întâmplă. Sora a rămas tăcută. La insistenţa stareţei, cu reţinere mare şi cu sfială, i-a spus că în timp ce surorile se împărtăşeau cu Trupul şi Sângele lui Hristos, brusc, şi-a ridicat capul şi o părticică din linguriţa preotului a ajuns în gura ei. Atunci stareţa a întrebat-o:

– Care soră era la rând să se împărtăşească, în momentul în care s-a întâmplat ceea ce spui?

Ea şi-a aplecat capul şi cu multă reţinere a rostit numele surorii.

– Acum, în faţa acestei mununi care s-a întâmplat şi în Numele lui Dumnezeu Celui Sfânt, îmi vei spune ce s-a întîmplat ieri. Vreau tot adevărul, a zis stareţa.

– Când am plecat de la trapeză, cu talerul plin de farfurii, şi treceam prin hol, a venit sora aceea, m-a împins cu amândouă mâinile şi am căzut şi am spart toate farfuriile. Stareţa a chemat-o pe cealaltă soră şi a întrebat-o:

– Spune-mi, te rog, astăzi cu ce te-ai împărtăşit?

– Aceea i-a răspuns:

– Cu nimic! Linguriţa era goală…!

Extras din Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, Editura Bizantina 2005, p.457-458

 


Articole Asemănătoare
21

De ce se teme diavolul?

Odată Hagi-Gheorghe Athonitul, un mare ascet al veacului trecut, spunea că un eremit oarecare l-a întrebat pe un diavol: – Care sunt lucrurile cele mai înfricoşătoare din viaţa voastră necurată şi întunecoasă ? Iar diavolul i-a răspuns: – Întâi de toate Botezul prin care pierdem cu desăvârşire stăpânirea şi dreptul asupra voastră. Apoi acel lemn […]

Articole postate de același autor
5295

În dragoste e bine să te laşi ghidat de inimă?

Dacă raţiunea îţi spune că nu e bine să te îndrăgosteşti de cineva, e bine să te laşi ghidat de inimă? Iată „trihotonismul” gândirii intelectualului! Frate, raţiunea locuieşte în inimă, să vă intre bine în cap! În cap locuieşte creierul. În creier locuiesc chimiile raţiunii, dar nu raţiunea. Întotdeauna să faceţi ceea ce vă dă […]