Ura, neînţelegerile, tulburarea care izgonesc Pacea sunt rodul păcatului, lucrul Satanei; şi lumea, în loc să combată cauzele care nimicesc pacea, se afundă şi mai adânc în păcat şi în stricăciune.
Biserica se roagă necontenit pentru Pace, ceea ce însemnează că pacea o face altcineva de la care o cere; de aceea şi zice: „Pentru pacea de sus”, arătând că izvorul păcii nu-i pe pământ ci în cer, la Dumnezeu. Şi lumea, în loc să alerge la Izvorul păcii, se leapădă de Dumnezeu, nesocoteşte rânduielile lui Dumnezeu şi cultivă ateismul şi ura dintre oameni. Cu lucrurile satanei vrea să dobândească Pacea, care este lucrul lui Dumnezeu!
Să fim consecvenţi! Dacă vrem cu adevărat Pace pe pământ, atunci să o căutăm acolo unde este, să alergăm la izvorul Păcii. Să ajungi la linişte cu ajutorul tulburării; ci luptă împotriva relelor care strică pacea.
Duhul lui Dumnezeu se află şi astăzi în lume, pentru că este pretutindenea şi toate le plineşte, dar nu rodeşte Pacea din pricina sterpiciunii omeneşti. Să ne recunoaştem smeriţi greşelile şi înstrăinarea de Dumnezeu, pentru că toate relele care bântuie lumea de astăzi, zicea pe dreptate un mare apostol al păcii (Solzenitsin) de aici vin, că lumea s-a îndepărtat de Dumnezeu.
Ieromonah Petroniu Tănase, Chemarea Sfintei Ortodoxii, Editura Bizantină, București, 2006, p. 151-152
