Actualitate

Iubirea nu se explică, se trăiește!

6667

-De ce a creat Dumnezeu lumea și pe om? Eu am înțeles că din iubire, dar cum se explică acest lucru?

-Iubirea nu se explică, se trăiește! Eu ce fac? Încerc să înțeleg, să explic de ce se întâmplă sau mă bucur? Dumnezeu a făcut lumea din nimic. A făcut-o din iubire pentru că El este iubire.

Am trăit o dramă, de mult, când am citit în epistola Sfântului Apostol Pavel către Romani „că ce îți e ție dacă ești vas sau ocară”. Eu mă simțeam vas cam de ocară, și nu din smerenie. Și atunci am zis „Doamne! Dacă Tu m-ai făcut vas de rușine, de ce mă mai judeci!?”.

Și nu-mi găseam pacea, nu-mi găseam liniștea. Și ca să nu-mi pierd mințile, m-am oprit, cum zice în Sfânta Scriptură, și am zis: „Ce știu eu despre Dumnezeu? De ce cred în El? Eu știu că Dumnezeu este iubire. De ce cred în El? Pentru că sunt însetată de iubire. Eu nu vreau decât să iubesc și să fiu iubită. M-am săturat să urăsc și să fiu urâtă. Să disprețuiesc și să fiu disprețuită. Vreau să iubesc! Și am auzit că este Cineva care este Iubire și eu pe El Îl vreau!”. Atunci, dacă Dumnezeu este Iubire și m-a făcut pe mine vas de rușine, păi o fi făcut-o din iubire. Slavă Lui Dumnezeu pentru toate! Dar iubirea Lui Dumnezeu nu este cu forța, este îngrădită cu respect.

Noi avem numai iubirea aceea în care agresăm cu iubirea noastră, suntem agresați de iubirea celorlalți. Aproape că ne e și frică uneori de iubire. E prea agresivă. Or iubirea lui Dumnezeu este plină de respect. Și dacă există suferință, este pentru că ne respectă. Gândiți-vă la pilda „Fiului risipitor”, și aveți o imagine despre Dumnezeu Iubitor. Vine fiul și spune „dă-mi partea mea de avere” și i-o dă. Nu-l bate, nu cheamă poliția, nu-l închide, nu-l amenință. Nu! I-o dă. Îi respectă libertatea. Și pe urmă îl primește. Îi dă inelul, îi pune haina. Aceasta este iubirea lui Dumnezeu. Pentru asta, copilul meu trebuie să spui așa „Doamne, dacă Tu m-ai făcut pe mine din iubire, Te rog ajută-mă să simt că mă iubești! Vreau să simt că mă iubești!”. Și o să simți. Dar, dacă înțelegi prin a te iubi, „dă-mi Doamne o țigară”, „ia-l pe tata că e bețiv și dă-mi altul”, „dă-mi un băiat pentru că acesta nu e bun”, atunci sigur că nu vom descoperi cum este Dumnezeu Iubire. Să cerem și o să primim de la El iubirea.

Monahia Siluana Vlad, Meșteșugul bucuriei, Cum dobândim bucuria deplină, ce nimeni n-o va lua de la noi, Editura Doxologia, 2009


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole Asemănătoare
5000

Naşterea de prunci şi creşterea lor sunt o binecuvântare de la Dumnezeu

Naşterea de prunci şi creşterea copiilor sunt, într-adevăr, o mare bucurie şi binecuvântare de la Dumnezeu. Nu poate exista vreo căsătorie creştină fără o dorinţă imediată si nerăbdătoare a ambilor părinţi de a primi şi de a avea această bucurie comună. O căsnicie în care copiii sunt nedoriţi se bazează pe o formă viciată, egoistă şi trupească a iubirii. […]

Articole postate de același autor
346

De ce nu este corectă purtarea talismanelor?

Pentru început, trebuie să arătăm că talismanele pot fi orice fel de obiecte, de mici dimensiuni, considerate a fi aducătoare de noroc sau apărătoare de primejdii. De aceea, unii semeni ai noştri le poartă cu multă râvnă asupra lor, punându-şi nădejdea în ele. Biserica, dintotdeauna, a condamnat această practică păgână, încadrând-o în rândul manifestărilor oculte, […]